"<p>De cinci mii de ani, de zece mii de ani, materia umană nu s-a schimbat. S-au schimbat doar costumele, sistemele și condițiile de coexistență. Ceea ce este uman - sufletul și caracterul - nu s-a schimbat. În orașul Ur, Babilonul, trăiau aceiași oameni ca și în Budapesta de astăzi: în sufletele lor, ei percepeau lumea și răspundeau la lume exact în același mod. Doar că, fără instrumente, erau mai aproape de secretele lumii, de timp, de stele, de limbajul semnelor naturii. Auzul lor era mai subtil, vederea lor - chiar și fără binoclu - mai ascuțită, mai perceptivă, mai intuitivă, mai captivantă. Substanța umană nu s-a schimbat, dar omul este - datorită câtorva genii și instrumente - mai orb și mai surd în civilizație decât era la începutul timpurilor omenirii. Mai surd și mai prost. Mai inteligent și în același timp mai ignorant. Crede că controlează universul apăsând pe un buton. Această vastă structură, civilizația, l-a alungat pe om din marea, secreta și intima comunitate a lumii.</p>"