"

Wherever you escape to, work, role, or behavior, people won't let you go, they'll chase you, demand you participate in their movements, share their concerns, plans, and hopes, tug at your coat-tails, and attack and disown you if you retreat from common tasks. You must settle down - and if you are an artist, a thinking, contemplative person, it is not easy! - that you have to go with the people. You have to cry and laugh with them, and you can only be happy and content if they let you.

But people, you say, are only responsible, sentient, and participating people individually; in a crowd, they are like a herd; the cheapest slogans fire them, and the basest desires strain the chest of the crowd. How can I take part in their affairs if I do not want my soul to be harmed?

I can only answer: preserve the liberty of your soul by remaining just. When the mob desires of thee what thy conscience denies, deny their desire. Whatever the cost or consequence of such conduct. The limit of your solidarity is justice. You too have a law and a power, not only they. This law and power is justice: they can break your head, but they cannot take this power away from you.

"

Akárhová menekülsz, munkába, szerepbe vagy magatartásba, az emberek nem engednek el, utánad nyúlnak, megkövetelik, hogy részt vegyél mozgalmaikban, megosszad gondjaikat, terveiket és reménységeiket, kabátod szárnyát rángatják, s megtámadnak és kitagadnak, ha elvonulsz a közös feladatok elől. Bele kell nyugodnod – s ha művész vagy, gondolkozó, szemlélődő ember, nem könnyű ez! –, hogy az emberekkel kell tartanod. Velük kell sírnod és nevetned, s boldog és elégedett is úgy lehetsz csak, ha ők megengedik.

De az emberek – mondod te – csak egyenként felelősségteljes, érző és résztvevő emberek; tömegben olyanok, mint a csorda; a legolcsóbb jelszavak tüzelik őket, a legaljasabb vágyak feszítik a tömeg mellkasát. Hogyan vehetek részt dolgaikban, ha nem akarom, hogy lelkem kárát vallja?

Csak azt felelhetem: őrizd meg lelked szabadságát úgy, hogy igazságos maradsz. Mikor olyasmit kíván tőled a tömeg, amit lelkiismereted megtagad, tagadd meg te is kívánságukat. Mindegy, mi az ára és következménye e magatartásnak. Szolidaritásodnak határa az igazságosság. Neked is van törvényed és hatalmad, nemcsak nekik. Ez a törvény és hatalom az igazság: fejed betörhetik, de ezt a hatalmat el nem vehetik tőled.

"

Oriunde ai refugia, muncă, rol sau comportament, oamenii nu te vor lăsa să pleci, îți vor întinde mâna, îți vor cere să participi la mișcările lor, să le împărtășești preocupările, planurile și speranțele, te vor trage de coadă, te vor ataca și te vor renega dacă te sustragi de la sarcinile comune. Trebuie să te stabilești - și dacă ești un artist, o persoană gânditoare, contemplativă, nu este ușor! - că trebuie să mergi cu oamenii. Trebuie să plângi și să râzi cu ei, și nu poți fi fericit și mulțumit decât dacă ei te lasă.

Dar oamenii, spui tu, sunt oameni responsabili, simțitori și participanți doar individual; într-o mulțime sunt ca o turmă; cele mai ieftine sloganuri îi înfierbântă, cele mai josnice dorințe le strâng pieptul mulțimii. Cum pot să iau parte la treburile lor dacă nu vreau ca sufletul meu să fie afectat?

Nu pot decât să răspund: păstrează-ți libertatea sufletului rămânând drept. Când mulțimea dorește de la tine ceea ce conștiința ta neagă, refuză-le dorința. Indiferent de costul sau consecințele unui astfel de comportament. Limita solidarității tale este dreptatea. Și tu ai lege și putere, nu doar ei. Această lege și această putere sunt justiția: ei îți pot sparge capul, dar nu îți pot lua această putere.