"

I, for example, although I was already a grown man, got into swimming and tennis. I particularly took a liking to tennis when I was in my forties; it is the only humanistic sport; man against man, with all the strength one can muster, but there is always a distance between the combatants, they do not touch. Just as Luther never saw Erasmus, with whom he dueled for a lifetime. And swimming, how good it was, especially in the sea! To swim for a long time, in the deaf, solid water, as if one were returning home to the primordial elements of existence! However, I found these exercises distracted me from my work. They are pleasant for my body, but not good for my soul. And what is not good for my work and my soul is ultimately not good for my body. Therefore I have reduced these pleasures, and in all this, there has been much vanity; to keep young and healthy!... But it is not my business to be young and healthy, nay, not even my business to keep myself free from disease. There is only one thing for a man destined for spiritual work: spiritual work. Perhaps walking is the only kind of exercise we can afford; like prisoners who circle the prison yard for an hour a day. Work is the greatest bondage.

"

Én például – igaz, hogy már felnőtt férfi koromban – nagy kedvet kaptam az úszáshoz és teniszezéshez. Különösen a teniszt szerettem meg, mikor elmúltam negyvenéves; ez az egyetlen humanista sport; ember megy ember ellen, minden erővel, de örökké távolság marad a küzdőfelek között, nem érintik egymást. Mint ahogy Luther nem látta soha Erasmust, akivel egy életen át párbajozott. S úszni, milyen jó volt, különösen a tengerben! Sokáig úszni, a süket, tömör vízben, mintha az ember hazatérne a létezés ősi elemei közé! De úgy észleltem, ezek a testgyakorlások elvonnak munkámtól. Testemnek kellemesek, de nem tesznek jót lelkemnek. S ami munkámnak és lelkemnek nem jó, az végül nem használ testemnek sem. Ezért csökkentettem e kedvteléseket; s mindebben volt sok hiúság is; fiatalnak, egészségesnek maradni!... De nem az a dolgom, hogy fiatal és egészséges, igen, még csak nem is az a dolgom, hogy betegségmentes maradjak. A szellemi munkára kijelölt embernek csak egyféle dolga van: a szellemi munka. Talán a séta egyetlen válfaja a testedzésnek, melyet megengedhetünk magunknak; mint a rabok, akik napjában egy órát köröznek a börtönudvaron. A munka a legnagyobb rabság.

"

Eu, de exemplu, deși eram deja un om matur, m-am apucat de înot și de tenis. Tenisul mi-a plăcut mai ales după ce am împlinit 40 de ani; este singurul sport umanist; om contra om, cu toată forța pe care o poți aduna, întotdeauna existând o distanță între combatanți, care nu se ating. La fel cum Luther nu l-a văzut niciodată pe Erasmus, cu care s-a duelat o viață întreagă. Și înotul, cât de bun era, mai ales în mare! Să înoți mult timp, în apa surdă, solidă, ca și cum te-ai întoarce acasă, la elementele primordiale ale existenței! Dar am constatat că aceste exerciții mă distrag de la munca mea. Ele sunt plăcute pentru corpul meu, dar nu sunt bune pentru sufletul meu. Iar ceea ce nu este bun pentru munca mea și pentru sufletul meu nu este, în cele din urmă, bun nici pentru corpul meu. Prin urmare, am redus aceste plăceri; și în toate acestea a fost multă vanitate; să mă mențin tânăr și sănătos!... Dar nu este treaba mea să fiu tânăr și sănătos, nu, nici măcar nu este treaba mea să mă feresc de boli. Există un singur lucru pentru un om destinat muncii spirituale: munca spirituală. Poate că mersul pe jos este singurul tip de exercițiu pe care ni-l putem permite; precum prizonierii care înconjoară curtea închisorii timp de o oră pe zi. Munca este cea mai mare sclavie.