"<p>Ești îngâmfat și mândru să crezi că ai citit și ai înțeles câteva cărți, ți-ai îmbogățit cunoștințele, ai învățat ceva despre natură sau despre spiritul uman? Te simți „educat”, mai bun decât ignoranții? Gândește-te la masa infinită de cunoștințe conținute în suma totală a cărților și ce ar mai trebui să știi și să citești pentru a înțelege pe deplin o singură carte? Gândește-te la rafturile de fier care înconjoară biblioteca Muzeului Britanic, cât de mult ar trebui să trăiești pentru a cunoaște ceva din materialul de gândire pe care cărțile îngrămădite acolo îl cuprind! Dar rămâi în biblioteca ta și mărturisește câte cărți nu ai citit dintre cele care îți tapetează rafturile și câte, chiar dintre cele pe care le-ai citit, le-ai înțeles pe deplin și le-ai urmărit cu toată atenția. Nu, „educația”, atunci când este pusă față în față cu universul spiritului uman, este o atitudine stearpă și zadarnică. Gândește-te mai degrabă că a înțelege, a pricepe, a simți o singură bucată de cunoaștere, cere plenitudinea eforturilor vieții. Și gândește-te, de asemenea, cât de mult s-a scris și s-a gândit înaintea ta, ce oceane de gândire se odihnesc în trecut și cu ce avânt de cădere în fiecare nouă epocă bogăția gândirii umane curge din suma manifestărilor și a fenomenelor. Gândește-te la acestea și îți va fi rușine. Creierul tău este finit și copilăresc. Dar cultura caracterului și a inimii tale poate fi deplină și demnă de om, chiar dacă cunoștințele tale intelectuale sunt limitate.</p>"