"<p>Fiecare vârstă, fiecare etapă a vieții, da, fiecare zi, are momentele ei de criză, când tot ceea ce ai tolerat: munca ta, mediul tău, defectele tale, dorințele tale, natura ta - brusc, fără o tranziție, devine insuportabil. Această criză este la fel de puternică ca o explozie. Te apleci asupra muncii tale și simți deodată imperfecțiunea sarcinii pe care ai îndeplinit-o, disperarea intolerabilă a dimensiunii și exigențelor sarcinilor care te așteaptă. Te apleci asupra vieții tale și, asemenea unui om care se îneacă, vezi tot ceea ce ai fost laș, leneș, necinstit sau egoist să faci, condensat într-o singură clipă, și care acum amenință să inunde și să înece.</p> <p>Această criză, aceste zeci de minute, aceste momente care pun în pericol viața și munca, revin cu o intensitate crescândă pe măsură ce trece timpul. Se întâmplă zilnic. În astfel de momente, să știți că crizele sunt limitate în timp; urmăriți-vă inima și arătătoarele ceasului. Ca unul care are o criză și știe că crizele au un ritm și un timp. Renunță pentru scurt timp la munca ta, relaxează-ți ordinea zilelor, străduiește-te să fii nepăsător și umil. Cele zece minute vor trece. Munca și viața, atâta timp cât sunt conectate, vor rămâne.</p>"