"<p>Desigur, ar trebui să te plimbi întotdeauna singur, cel puțin o oră, dar preferabil o oră și jumătate, dacă este posibil două ore pe zi. Mersul pe jos exprimă cel mai uman ritm de viață. O persoană care merge pe jos nu vrea să ajungă nicăieri, pentru că dacă pornește la drum cu un scop și o destinație, nu mai merge, ci doar se mișcă. Cel care merge pe jos a ajuns, în fiecare moment, la destinația plimbării, care nu este niciodată o casă sau un trunchi de copac sau o priveliște frumoasă, ci acest contact foarte aerisit și direct cu lumea. O persoană care se contopește încet cu peisajul, devine parte a unei păduri sau a unui câmp, se abandonează ritmic realității eterne, spațiului mundan atemporal, printre marile peisaje ale naturii, simte în fiecare moment că s-a întors acasă în timpul plimbării. Plimbarea este o singurătate totală. Într-o cameră, ești înconjurat de cărți și obiecte care îți amintesc de sarcinile și îndatoririle vieții tale, de munca sau vocația ta. Cel care merge pe jos este eliberat de munca sa, singur cu lumea, predându-și sufletul și trupul elementelor primordiale. Gândiți-vă la mersul pe pământ și la mersul sub stele. Este un lucru minunat.</p>"