"<p>Epictet recomandă să evităm cu desăvârșire să mergem la teatru. Dar dacă mergem, să fim modești și liniștiți. În teatru se găsesc copii. Copii, chiar și bebeluși. Cortina de fier se ridică, reflectoarele clipesc pe catifeaua roșie, iar în sală, în acel moment, sunt o mie de bebeluși cu gurile căscate care așteaptă un miracol. Acești copii, cu doar câteva minute înainte, erau în viața lor privată medici serioși, avocați inteligenți, profesori harnici și educați, adulți responsabili și atenți. Dar în momentul în care se așează în sala de spectacole a unui teatru, iar catifeaua roșie a cortinelor sclipește cu strălucirea reflectoarelor, această audiență a teatrului este o mulțime cu gură căscată a unei creșe gigantice. O mie de bebeluși își așteaptă suzeta. Și când primesc suzeta- dulce sau amar, nu contează - stau fericiți, uitându-se de ei, în tăcere. Dar dacă nu primesc timp de cinci minute suzetă, încep să mârâie, să tușească, să bocească, să se agite și uneori să protesteze într-un mod arogant. Ce este această suzetă? Tensiunea. Așa că nu fiți prea mândri în teatru dacă vă place ceva. Spuneți asta: "Am fost un copil bun, am primit suzetă".</p>"