"<p>De fiecare dată când ne confruntăm cu nedreptatea sau cruzimea în viață - un copil este torturat, un animal este abuzat, o ființă umană este umilită sau i se refuză ceea ce îi revine de drept prin legea divină și umană - suntem mereu bântuiți de întrebarea: este dreptul și datoria ta să intervii, să te implici, să îți asumi rolul nerecunoscător de pretor nedorit în tumultul destinelor străine? Sau să pleci, cu conștiința încărcată, dar nevătămat? Să știi că ai dreptul să te amesteci în treburile străinilor și ale lumii doar atât timp cât tu, personal, fără intervenția unor oameni sau autorități străine, poți ajuta efectiv acolo unde vezi nedreptate, incorectitudine sau cruzime. Căci cel care, cu o indignare justificată, transmite ajutorul altora, "atrage" atenția autorităților sau filantropilor asupra a ceea ce a văzut, deja face o "cauză" din suferința umană, deja ia parte între suferință și ajutor, deja se înșală pe sine și lumea. Rămâneți singuri în fața suferinței umane și încercați să ajutați în măsura posibilităților dumneavoastră. Dacă puteți șterge lacrimile de pe fața unui copil, dacă puteți ușura un cal bolnav, dacă puteți da bani care sunt ai voștri, sau haine unui om zdrențăros, sau sfaturi și acțiuni pentru a ajuta ceva, personal - atunci, numai atunci, aveți dreptul să interveniți. Dar oricine cheamă poliția în astfel de situații, scrie scrisori la ziare sau face colecte pentru nevoiași, pe scurt, face un rol din suferința altora pentru sine, este suspect. Durerea și mizeria ta sunt personale și nu poți ajuta decât în persoană. Orice altceva este vanitate.</p>"