"

For the work that is yours alone, from which you have no escape, no right, which is your destiny: you need not only skill, ability, knowledge, experience, no. For work you need not only suggestion and grace. And it needs not only the diligence of a beast of burden. All is needed, and all is not enough.

It takes divine virtue to work. This virtue is patience. Not to abandon the work. Not to grow fat. Not to run away from it. To bear it patiently, like a mysterious disease, to live with it day by day, for years, for a lifetime, like a prisoner with a jailor, like a sick man with the affliction God has laid on him.

Patience is not man's virtue. If he does undertake and practice it, then, only then, does he sometimes resemble God.

"

A munkához, amely csak a tiéd, amely elől menekülni nincs módod, sem jogod, amely végzeted: nemcsak készség kell, képesség, ismeret, tapasztalás, nem. A munkához nemcsak sugallat kell és kegyelem. S nemcsak egy igavonó állat szorgalma kell hozzá. Mindez kell és mindez kevés.

A munkához isteni erény is kell. Ez az erény a türelem. Nem elhagyni a munkát. Nem meghőkölni. Nem megszökni előle. Türelmesen elviselni, úgy, mint egy titokzatos betegséget, napról napra, éveken át, az életen át élni vele, mint a rab a porkolábbal, mint a beteg a nyavalyával, melyet Isten mért rá.

A türelem nem az ember erénye. Ha mégis vállalja és gyakorolja, akkor, csak akkor hasonlít néha Istenre.

"

Pentru munca care este doar a ta, de la care nu ai nicio scăpare, niciun drept, care este destinul tău: nu ai nevoie doar de pricepere, abilitate, cunoștințe, experiență, nu. Lucrarea nu necesită doar intuiție și har. Și nu are nevoie doar de sârguința unui animal de povară. Este nevoie de toate, și toate nu sunt suficiente.

Este nevoie de o virtute divină pentru a lucra. Această virtute este răbdarea. Pentru a nu abandona lucrarea. Să nu te îngrași. Să nu fugi de ea. Să o suporți cu răbdare, ca pe o boală misterioasă, să trăiești cu ea zi de zi, ani de zile, o viață întreagă, ca un prizonier alături de temnicer, ca un bolnav cu suferința pe care Dumnezeu a pus-o asupra lui.

Răbdarea nu este virtutea omului. Dacă el și-o asumă și o practică, atunci, numai atunci, seamănă uneori cu Dumnezeu.