"

People who admit that they have wandered down forbidden paths cannot be unduly harsh. But it shouldn't either. Because it is not the obstacles raised by virtue in front of love that are important, but to know how to forgive the human weakness of those who left behind these obstacles and to analyze with reason the consequences arising from them.

"Oamenii care recunosc că au rătăcit pe cărări interzise nu pot fi peste măsură de aspri. Dar nici nu ar trebui. Fiindcă nu obstacolele ridicate de virtute în fața iubirii sunt importante, ci să știi să ierți slăbiciunea omenească a acelora care au lăsat în urmă aceste obstacole și să analizezi cu rațiune urmările care decurg din acestea."