"

Nothing more confirms the indestructibility, the timelessness of your essence, nothing more promotes the quiet acceptance of death than the thought that in dying I do not enter a new state, but only return to that state, devoid of time, space, body, form, in which I was and from which I came in this life. (I expressed myself well.) I cannot even say: in the state in which I was, but in that which is as much my own as that in which I find myself now.

"Nimic nu confirma mai mult indestructibilul, atemporalul esenței tale, nimic nu favorizează mai mult acceptarea liniștită a morții decât gândul că murind nu pătrund într-o nouă stare, ci doar mă întorc în acea stare, lipsită de timp, spațiu, corp, formă, în care am fost și din care am venit în viața asta. (M-am exprimat bine.) Nici măcar nu pot spune: în starea în care am fost, ci în aceea ce-mi e la fel de proprie ca aceea în care mă găsesc acum."