"Nimic nu confirma mai mult indestructibilul, atemporalul esenței tale, nimic nu favorizează mai mult acceptarea liniștită a morții decât gândul că murind nu pătrund într-o nouă stare, ci doar mă întorc în acea stare, lipsită de timp, spațiu, corp, formă, în care am fost și din care am venit în viața asta. (M-am exprimat bine.) Nici măcar nu pot spune: în starea în care am fost, ci în aceea ce-mi e la fel de proprie ca aceea în care mă găsesc acum."