"

Let us recognize again the old truth which says that it is madness to live oblivious to death, that the thought of the inherence of death, the possibility of its occurrence at any moment, is the indispensable condition of life. Without the awareness of this fact, life is an absurdity in which despair can overtake us at any time at the thought of death. It seems inevitable to understand that in life we ​​are like workers brought to work, workers whom the master can at any moment dismiss and send to where he brought them. "There" and "From where" are equally mysterious to us. It would seem that people have no way to perceive their life differently. And they perceive it as something that belongs to them, in which they can achieve their goals. How could they not despair at the thought of death when they have such a vision?

"Să recunoaștem din nou vechiul adevăr care spune că e o nebunie să trăiești uitând de moarte, că gândul inerenței morții, posibilitatea ca ea să survină în orice clipă, este condiția indispensabilă a vieții. Fără conștiința acestui fapt viața e o absurditate în care deznădejdea ne poate cuprinde oricând la gândul morții. Pare inevitabil să înțelegem că, în viață, suntem ca niște lucrători aduși la muncă, lucrători pe care stăpânul îi poate în orice clipă da afara și trimite acolo de unde i-a adus. „Acolo“ și „De unde“ sunt la fel de misterioase pentru noi. S-ar părea că oamenii n-au cum să perceapă altfel viața lor. Iar ei o percep ca pe ceva care le aparține, în care pot să-și atingă scopurile. Cum ar putea să nu cadă pradă deznădejdei la gândul morții, când au o asemenea viziune?"