"

It is good and necessary to remember the nothingness of our "I", nothingness in the true sense, i.e. the fact that the bodily "I" is absolutely nothing, a / ∞, i.e. zero. Only the spiritual "I" is something, the organ of something. Today, walking in the morning, I understood with all clarity this nothingness, nothingness in space too...infinitely small hum in the middle of an infinitely large world, and in time - the whole life of eighty years is a moment that means something only when you live in the present moment.

"E bine și e necesar să ne amintim nimicnicia „eului“ nostru, nimicnicie în adevăratul sens, adică faptul că „eul“ corporal este absolut nimic, a / ∞, adică zero. Numai „eul“ spiritual e ceva, organul a ceva. Azi, plimbându-mă de dimineață, am înțeles cu toată claritatea nimicnicia asta, nimicnicie și în spațiu... gânganie infinit mică în mijlocul unei lumi infinit mari, și în timp - întreaga viața de optzeci de ani e o clipă care înseamna ceva numai când trăiești momentul prezent."