"

If he does not live religiously, but only for animal needs, the thinking man can become hideous because he does not even have the family and species instincts that the animal has. Hence he becomes selfish, enemy of all. A terrible enemy, because he is armed with those qualities of thought and speech which are indispensable and harmless only in the presence of religion. It is the same as putting a dagger, a gun, or gunpowder in the hands of a child. Such people are also children. We must strive to pity them, to love them. And it's very hard.

"Dacă nu trăiește religios, ci doar pentru nevoile animalice, omul care cugetă poate deveni înfiorător fiindcă n-are nici măcar instinctul de familie și de specie pe care le are animalul. Prin urmare, devine egoist, dușman al tuturor. Un dușman cumplit, fiindcă e înarmat cu acele însușiri ale gândirii și cuvântului care sunt indispensabile și inofensive doar în prezența religiei. E totuna cu a pune în mâinile unui copil un pumnal, o armă sau praf de pușcă. Asemenea oameni sunt la rândul lor copii. Trebuie să ne străduim să ne fie milă de ei, să-i iubim. Și e tare greu."