"

I thought again about my memory loss. I forgot and am forgetting everything that made me Lev Nikolaevich. What's left? There remains something very important, the most important. Something that manifested at birth in this world, but was not, will not be, but is. And this life of mine is only mine, no doubt mine, but why shouldn't any other life also be mine? I am already aware of this fact through love. It's unclear, but I understand *.

"M-am gândit din nou la pierderea memoriei mele. Am uitat și uit tot ce m-a făcut să fiu Lev Nikolaevici. Ce mai rămâne? Rămâne ceva foarte important, cel mai important. Ceva care s-a manifestat la nașterea în această lume, dar n-a fost, nu va fi, ci este. Și aceasta viața a mea e numai a mea, fără îndoială a mea, dar de ce n-ar fi oricare altă viață tot a mea? Am deja conștiința acestui fapt prin iubire. E neclar, dar je m’entends *."