"

I understand more and more clearly that dreaming and waking, which seemed to me similar to life and death, are more than similar. Just as, waking up, I come to have a clearer, more real consciousness, through what was shown to me in my sleep, the same happens in the case of birth. And just as I remember only a little of what was (?) before birth, so in the waking state I rarely remember what was shown to me in a dream. Just as by falling asleep each day I lose touch with consciousness, so does dying. (The analogy stops at the point where we observe that in sleep we have a lower consciousness, which cannot be true in the case of death.) I lose contact with consciousness, and this loss is not only not a bad thing, but even desirable. Because this loss is rest and preparation for a better life.

"Înțeleg tot mai limpede că visul și trezirea, care mi s-au părut asemănătoare cu viața și moartea, sunt mai mult decât asemănătoare. Așa cum, trezindu-mă, ajung să am o conștiința mai clară, mai reala, prin ce mi s-a arătat în somn, la fel se întâmplă și în cazul nașterii. Și așa cum îmi amintesc numai câte ceva din ce a fost (?) înainte de naștere, la fel și în stare de veghe doar rareori îmi amintesc ce mi s-a aratat in vis. Așa cum, adormind în fiecare zi, pierd legătura cu conștiința, la fel se întâmplă și murind. (Analogia se oprește în punctul în care observăm că în somn avem o conștiința inferioară, ceea nu poate fi adevărat în cazul morții.) Pierd legătura cu conștiința, iar această pierdere nu numai că nu e ceva rău, dar e chiar de dorit. Fiindcă această pierdere este odihna și pregătire pentru o viața mai buna."