"

Nothing gnaws at the soul more terribly and drains it than trouble and misery, the food usually only of exhausted or on the verge of exhausting individualities. Nothing is higher than whole-hearted praise, and nothing more fruitful for the soul than full admiration for that which has in one way or another reached perfection.

"Nimic nu roade mai cumplit sufletul și-l secătuiește decât necazul și pizma, hrana de obicei numai a individualităților sleite sau pe cale de a se istovi. Nimic mai înalt decât lauda care se dă cu toată inima, și nimic mai roditor pentru suflet decât admirația deplină pentru ceea ce a atins într-un fel sau altul desăvârșirea."