"Un monstru târâș în găoacea-i blindată. / El singur și-e navă, cârmaci, marinar: / gonind spre alți monștri mărunți, dar la fel, / aici se ridică, aici cade iar, de val nu s-atinge, nici valul de el. / Deodată pleznește de pare o bășică, / de viața lui nimeni nu știe nimica / și nici de sfârșitu-i sinistru: / acela era egoistul!"