"

The artistic consciousness does not need to borrow from the moral consciousness the sense of modesty, for it carries it itself, as a modesty, a delicacy and an aesthetic chastity, and it knows when it is necessary to use no other form of expression than silence. On the contrary, when an artist violates this modesty, he violates his own aesthetic conscience and lets into his art what is not artistically motivated and, at the same time, morally culpable, for he betrays his duty as an artist, the closest and most urgent to him...

"Conștiința artistică nu are nevoie să împrummute de la conștiința morală sentimentul pudorii, căci îl poartă ea însăși, ca pe o pudoare, o delicatețe și o castitate estetică, și ea știe când e cazul să nu întrebuințeze altă formă de expresie decât tăcerea. Dimpotrivă, când un artist violează această pudoare își violează propria conștiință estetică și lasă să pătrundă în arta sa ceea ce nu e motivat din punct de vedere artistic și, în același timp, culpabil din punct de vedere moral, căci își tradează datoria de artist, cea mai apropiată și cea mai urgentă pentru el..."