"

Every art, every philosophy may be regarded as a remedy and as a means of stimulating the growth or degeneration of life: they always presuppose the existence of sufferings and sufferers. But there are two kinds of sufferers: first, those who suffer from the fullness of life, who want a Dionysian art and at the same time a tragic look and perspective on life, and then those who suffer from an impoverishment of life and ask art and philosophy to rest, Quiet.

"Fiecare artă, fiecare filozofie poate fi privită ca un remediu și ca un mijloc de stimulare a creșterii sau degenerescenței vieții: ele presupunând întotdeauna existența suferințelor și a suferinzilor. Dar există două feluri de suferinzi: o dată, cei care suferă de plenitudinea vieții, care vor o artă dionisiacă și totodată o privire și o perspectivă tragică asupra vieții, și apoi cei care suferă de o sărăcire a vieții și cer artei și filozofiei odihnă, liniște."