"

No era or epoch has ever been without poetry. Like the healing herb, it grows everywhere...among the sedges, among the boulders, among the millstones of events, among the barbed wire of history, even if the masters of the earth declare it undesirable and banish it to who knows what concentration camps.. Because despite the public belief, and those who attribute the world's orders to themselves, far from being a luxury, poetry is a continuous need of the human soul, one of those principles without which, unlike the old cosmogonies, the universe would not there could be...

"Nici o eră și nici o epocă nu s-au lipsit vreodată de poezie. Ca și iarba de leac, ea crește pretutindeni... printre scaeți, printre bolovani, printre pietrele de moară ale evenimentelor, printre sârmele ghimpate ale istoriei, chiar dacă stăpânii pământului o declară indezirabilă și o proscriu în cine știe ce lagăre de concentrare... Căci în ciuda credinței obștești, și a celor ce-și atribuie rânduielile lumii, departe de a fi un lux, poezia e o trebuință continuă a sufletului omenesc, unul din acele principii fără de care, spre deosebire de vechile cosmogonii, universul n-ar putea exista..."