Trezirea spirituală

"Care sunt semnele trezirii spirituale? Omul conștientizează că mâinile sale nu sunt el, picioarele sale nu sunt el, urechile sale nu sunt el. Până acum el nu se identifica decât cu părul său, acum sentimentul său de identitate este separat de membrele sale: Mâna este doar un clește și un instrument de percuție. Dacă este tăiată, nici mintea, nici memoria mea nu sunt afectate. Piciorul este doar un instrument de mers și de ridicare. Deși este aproape jumătate din corpul meu, dacă îl pierd, conștiința mea nu este diminuată, talentele mele spirituale nu sunt diminuate. Dar ce fel de trăsură este aceea ale cărei roți se pot pierde, al cărei ghidon se poate rupe, și totuși să se simtă ca o trăsură întreagă? Dacă unele părți ale corpului meu pot fi pierdute fără ca sufletul meu să piardă ceva, este sigur că stomacul meu nu sunt eu, plămânii mei nu sunt eu, ochii mei nu sunt eu și creierul meu nu sunt eu. Dacă o parte a corpului este un instrument, cealaltă este un instrument. Carne, carne. De ce ar trebui ca măduva cerebrală să fie o excepție. Creierul este doar materie. Iar materia nu gândește. Acesta este modul în care ne împărțim cunoștințele și sentimentele despre ceea ce suntem: Eu și corpul meu. Dar ce sunt eu și ce este corpul meu? Eu sunt un suflet. Iar corpul meu este carne. Eu sunt vizitiul, iar trupul meu este trăsura. Trăsura este o închisoare! De ce suntem în această închisoare în mișcare? Noi nu știm. Dosarele noastre sunt sigilate și zac în arhive necunoscute. Amintirile noastre sunt acolo undeva, ca vechiul jurnal al prizonierului din arhiva închisorii. Unde este acea arhivă? Unde sunt fișierele? Unde suntem condamnați? De ce? Vom afla când maestrul cheilor va veni după noi."