"

Full wisdom is for the stone and the naked soul. The knowledge of nothing is the same as the knowledge of everything.
Go to the light, but ask it nothing. He who has no need to ask, is common with the answer.
As soon as you are smarter than anyone: you are dumber than everyone. To be wiser, this can rightly be done only by the master, who is aware of the stupidity of his "wiser" and on whose part teaching is humility: the wise listener is subordinated to the fool who speaks.
Truth, once spoken, is no longer truth; at best it is a feeble approximation of truth. The wise man is wise only as long as he remains silent; as soon as he speaks, he is a fool, for he can only give the indigestible husk of his nourishing knowledge. "Whatever fits into this miserable shell: look for it, eat it" - that's all he can do.
If you want to possess the truth, you can only use the teachings as a help, you have to find it deep within yourself.

"

Teljes bölcsesség a kőé s a meztelen léleké. A semit-sem-tudás azonos a mindent tudással.

Menj a fényhez, de ne kérdezz tőle semmit. Akinek nincs szüksége arra, hogy kérdezzen: közös a felelettel.

Mihelyt okosabb vagy bárkinél: ostobább vagy mindenkinél. Hogy okosabb legyen, ezt jogosan csak a mester teheti, aki”okosabb”-ságából eredő ostobaságával tisztában van s akinek részéről a tanítás alázat: a hallgató bölcset alárendeli a beszélő bolondnak.

Az igazság, mihelyt kimondtad: már nem igazság; legjobb esetben is csak gyarló megközelítése az igazságnak. A bölcs csak addig bölcs, ameddig hallgat; mihelyt megszólal, bolond, mert tápláló tudásának csak az emészthetetlen héját adhatja át."Ami ebbe a szerencsétlen héjba úgy-ahogy belefér: azt keresd, azt edd" - többet nem tehet.

Ha az igazságot akarod birtokolni, a tanításokat csak segítségül használhatod, önmagad mélyén kell rátalálnod.

"

Înțelepciunea deplină este pentru piatră și pentru sufletul gol. Cunoașterea nimicului este aceeași cu cunoașterea a totului.
Mergeți la lumină, dar nu-i cereți nimic. Cel care nu are nevoie să întrebe, este în comun cu răspunsul.
De îndată ce ești mai deștept decât oricine: ești mai prost decât oricine. A fi mai înțelept, acest lucru nu poate fi făcut, pe bună dreptate, decât de maestru, care este conștient de prostia "înțeleptului" său și din partea căruia învățătura este umilință: ascultătorul înțelept este subordonat prostului care vorbește.
Adevărul, odată rostit, nu mai este adevăr; în cel mai bun caz, este o slabă aproximare a adevărului. Înțeleptul este înțelept doar atâta timp cât tace; de îndată ce vorbește, el este un prost, pentru că nu poate da decât coaja nedigerabilă a cunoștințelor sale hrănitoare. "Orice încape în această cochilie mizerabilă, caută și mănâncă" - asta e tot ce poate face.
Dacă doriți să posedați adevărul, puteți folosi învățăturile doar ca un ajutor, trebuie să îl găsiți adânc în voi înșivă.