"

In the terrible race of life, most people only rest when they are sick. Sickness, in the words of the French poet, is not only the journey of the poor but also the holiday of the poor, the winter Riviera, the Tatras, and Egypt. To feverish spirits, illness sends a real fever to calm them down a little. The ambitious and insatiable man on the run, who, like the poet Kleist, 'changes cities like a fever-patient changes pillows', only recalls his true desires and hopeless passions in his sickbed.

Illness is also rest, it is a cliché. Therefore, anticipate nature's command, the forced sick leave, and add small, artificial illnesses to the rhythm of your life to rest. Keep your bed in good health for a day at a time. Thou hast a wolf's appetite, thou wouldst chew the nail: fast a day or two voluntarily. Your heart isn't nagging you about nicotine yet: reward it by giving up cigarettes for three days without a compelling need. Your body is so grateful for the slightest attention! And these tiny, artificial states of illness and recovery, voluntary diets, withdrawals, and rests, recalled without the command of the disease, are the equivalent of an Oriental trip or an appendectomy. Try it. You will see miracles.

"

Az élet rettenetes versenyében legtöbb ember csak akkor pihen meg, ha beteg. A betegség, a francia költő szavával, nemcsak a szegények utazása, hanem a szegények nyaralása, téli Rivierája, Tátrája és Egyiptoma is. A lázas kedélyekre a betegség igazi lázat küld, hogy kissé megnyugodjanak. A becsvágyó és kielégületlen ámokfutó, aki – mint Kleist, a költő – „váltogatja a városokat, mint a lázbeteg a vánkosokat", csak a betegágyban eszmél igazi vágyaira, reménytelen szenvedélyeire.

A betegség pihenés is, ez közhely. Ezért előzd meg a természet parancsát, a kényszerű betegszabadságot, s iktass életed iramába apró, mesterséges betegségeket, hogy megpihenjél. Makkegészségesen őrizd néha egy napon át az ágyat. Farkasétvágyad van, a szöget is megrágnád: koplalj önként egy-két napot. Szíved nem zsörtölődik még a nikotin miatt: jutalmazd meg azzal, hogy parancsoló szükség nélkül abbahagyod három napra a cigarettát. A szervezet oly hálás a legcsekélyebb figyelemért! S ezek az apró, mesterséges, a betegség parancsa nélkül felidézett betegségi és gyógyítási állapotok, önkéntes diéták, megvonások és pihenések felérnek egy keleti úttal vagy egy vakbélműtéttel. Kíséreld meg. Csodákat látsz majd.

"

În cursa teribilă a vieții, majoritatea oamenilor se odihnesc doar atunci când sunt bolnavi. Boala, în cuvintele poetului francez, nu este doar călătoria săracului, ci și vacanța săracului, Riviera lui de iarnă, Tatra și Egiptul lui. Spiritelor febrile, boala le trimite o adevărată febră pentru a le calma puțin. Omul ambițios și nesătul care fuge, care, asemenea poetului Kleist, „schimbă orașele așa cum un bolnav de febră își schimbă pernele”, își amintește doar pe patul de bolnav de adevăratele sale dorințe și de pasiunile sale fără speranță.

Boala este și odihnă, este un clișeu. De aceea, anticipați porunca naturii, concediul medical forțat, și adăugați în ritmul vieții voastre mici boli artificiale pentru a vă odihni. Păstrează-ți patul sănătos tun fiin uneori pentru o zi întreagă. Ai poftă de lup, ai vrea să rozi cuiul: postește voluntar o zi sau două. Inima ta nu te bate încă la cap cu nicotina: răsplătește-o renunțând la țigări timp de trei zile, fără o nevoie imperioasă. Corpul tău este atât de recunoscător pentru cea mai mică atenție! Iar aceste mici stări artificiale de boală și recuperare, diete voluntare, retrageri și pauze, evocate fără comanda bolii, sunt echivalentul unei călătorii orientale sau al unei apendicectomii. Încercați. Veți vedea miracole.