"

The poet... as long as he expresses only his few subjective feelings, he does not yet deserve the name of poet: but as soon as he succeeds in bringing his world closer and expressing it, he is a true poet. Then it is inexhaustible and can always be renewed, while a subjective nature quickly exhausts the little inner endowment it has and falls into mannerism, destroying itself.

"Poetul... câtă vreme el nu exprimă decât puținele sale sentimente subiective, nu i se cuvine încă numele de poet: de îndată însă ce izbutește să-și apropie lumea și s-o exprime, el este un adevărat poet. Atunci e inepuizabil și poate să se reînnoiască mereu, în timp ce o fire subiectivă își epuizează repede puțina zestre lăuntrică de care dispune și cade în manierism, distrugându-se."