Welcome to Translation Comparison!
Translation Comparison
Quote by Márai Sándor
English (Source)
When the century was young, I was young; and because we were young, of course, we were both revolutionaries. Then time passed, and the century, and its children, entered manhood; and they wanted to grow old wisely. I wished to put on slippers or a saloon coat; I wished to throw away all the slogans of the revolution, because time had ripened them in my heart and in my mind, and I knew that liberty, equality, and fraternity were not as perfect ideals in practice as I had believed when I was young and a revolutionary. I already wanted to talk about the fact that it is more difficult to preserve than to throw away the old and create a new one from the pots; I already wanted to reconcile with the people, to build order, to bring in all the flags. But time has not allowed me to do that. And I had to know that I must remain hopelessly revolutionary, because the generation that follows me is, mysteriously, not revolutionary at all; I have no one to whom, in the order of nature and human affairs, I can hand over the flag; I must remain a protester and a blockade-maker, because I live in an age whose young people willingly assume all the limitations that the century and I, when we were young, did not assume.
Toothlessly and with a greying hair, I am forced to remain a revolutionary who stubbornly repeats the promises of freedom of thought, equality and fraternity, in which he perhaps no longer believes so absolutely. I must remain a sans-culotte* even in my old age when it would have been so nice to have worn a saloon coat for once!
Hungarian
Amikor a század fiatal volt, én is fiatal voltam; s mert fiatalok voltunk, természetesen mindketten forradalmárok voltunk. Aztán múlt az idő, s a század is, gyermeke is, a férfikorba léptek; s szerettek volna okosan öregedni. Már szerettem volna papucsot húzni, vagy szalonkabátot ölteni; már szerettem volna eldobni a forradalom minden jelszavát, mert az idő megérlelte szívemben és eszméletemben a jelszavakat, s már tudtam, hogy a szabadság, egyenlőség és testvériség nem is olyan tökéletes eszmények a gyakorlatban, mint ahogy fiatalon, forradalmárhoz illően, hittem. Már szerettem volna arról beszélni, hogy megőrizni több és nehezebb, mint eldobni a régit és újat alkotni a cserepekből; már szerettem volna megbékélni az emberekkel, rendet építeni, az összes zászlókat bevonni. De erre nem adott módot az idő. S meg kellett tudnom, hogy reménytelenül forradalmárnak kell maradnom, mert az utánam következő nemzedék, rejtélyes módon, egyáltalán nem forradalmár; nincs kinek átadnom, a természet és az emberi dolgok rendje szerint, a zászlót; meg kell maradnom tiltakozónak és torlaszépítőnek, mert egy korban élek, melynek fiataljai készségesen vállalják mindazokat a korlátozásokat, melyeket a század és én, mikor fiatalok voltunk, nem vállaltunk. Fogatlanul és őszülő hajzattal kénytelen vagyok forradalmár maradni, aki makacson ismétli a gondolatszabadság, egyenlőség és testvériség igéit, melyekben talán már nem is hisz olyan föltétlenül. Meg kell maradnom aggastyán koromban is sans-culotte-nak *; holott oly jó lett volna egyszer, végre szalonkabátot ölteni!
Romanian
Când secolul a fost tânăr, am fost și eu tânăr; și pentru că am fost tineri, desigur că am fost amândoi revoluționari. Apoi a trecut timpul, iar secolul și copiii săi au devenit bărbați și au vrut să îmbătrânească cu înțelepciune. Eu am vrut să-mi pun papuci sau o haină de salon; am vrut să arunc toate sloganurile revoluției, pentru că timpul le maturizase în inima și în mintea mea, și am știut că libertatea, egalitatea și fraternitatea nu erau idealuri atât de perfecte în practică pe cât credeam când eram tânăr și revoluționar. Am vrut deja să vorbesc despre faptul că este mai dificil să păstrezi decât să arunci vechiul și să creezi unul nou din cioburi; am vrut deja să mă împac cu poporul, să construiesc ordinea, să aduc toate steagurile. Dar timpul nu mi-a permis să fac asta. Și a trebuit să știu că trebuie să rămân iremediabil revoluționar, pentru că generația care mă urmează nu este, în mod misterios, deloc revoluționară; nu am pe nimeni căruia, în ordinea naturii și a lucrurilor omenești, să-i pot preda drapelul; trebuie să rămân protestatar și făcător de blocade, pentru că trăiesc într-o epocă ai cărei tineri își asumă de bună voie toate limitele pe care secolul și cu mine, când eram tineri, nu ni le-am asumat.
Fără dinți și cu părul încărunțit, sunt obligat să rămân un revoluționar care se încăpățânează să repete promisiunile de libertate de gândire, egalitate și fraternitate, în care poate că nu mai crede atât de absolut. Trebuie să rămân un sans-culotte* chiar și la bătrânețe, când ar fi fost atât de frumos să port măcar o dată o haină de saloon!