Tao Te King - Calea și Puterea

"Tao care poate fi descris nu este trainicul și perpetuul Tao numele care poate fi numit nu este numele trainic și perpetuu. (Conceput ca) neavând nume, este Creatorul Cerului și al Pământului; numit Wu, vidul, este izvorul universului; (Conceput ca) având un nume, este Mama tuturor făpturilor, lucrurilor, Yu. Totdeauna fără dorință să fim găsiți, Dacă adâncului mister i-am da glas; Dar dacă dorința mereu în noi va fi, Marginile ei e tot ce vom vedea. Sub aceste două aspecte, este absolut la fel; dar pe măsura dezvoltării primește diferite nume. Laolaltă, le numim Mister. Unde misterul este cel mai profund se află poarta a tot ce este subtil și minunat. Cele două, Wu - vidul și Yu - genesis (esența și suprafața) sunt poarta."

2

"Toată lumea știe frumusețea frumosului și de aici vine (ideea de) urâțenie; toată lumea știe binele este Bine și de aici vine (ideea) lipsei de bine, a Răului. Așa se face că existența și non-existența dau naștere una celeilalte; greutatea și ușurința se fac una pe cealaltă; lungimea și scurtimea se creează una prin imaginea celeilalte; ideile de înălțime și adâncime izvorăsc din contrastul dintre una și cealaltă; notele și tonurile muzicale devin armonioase prin relația unora cu celelalte; și situarea în față sau în spate dau ideea uneia ca urmând-o pe cealaltă. Prin urmare înțeleptul rezolvă lucrurile fără să facă ceva și își face cunoscute îndrumările fără să folosească vorbirea. Toate lucrurile izvorăsc și nu există nici unul care se coboară să se dezvăluie; cresc și nu se revendică proprietatea asupra lor; trec prin schimbările lor și nu există nici o așteptare (a unei recompense pentru rezultate). Lucrarea este împlinită și nu există zăbavă în ea (ca realizare). Ceea ce urmează este dăinuirea. Lucrarea este făcută, dar nimeni nu vede; Aceasta face ca puterea să nu înceteze să existe."

3

"Să nu lauzi și să nu folosești oameni cu îndemânări deosebite este calea să-i împiedici pe oameni să ajungă la rivalități între ei; să nu lauzi lucrurile care sunt greu de procurat este calea sigură să îi împiedici să devină hoți; să nu le arăți ce este posibil să fie râvnit este calea să le împiedici mintea să se tulbure. Prin urmare, în exercițiul cârmuirii, înțeleptul le golește mințile, le umple burțile, le slăbește voințele și le întărește oasele. În tot timpul (încearcă) să-i țină în neștiință și lipsiți de dorințe și unde sunt din cei care au știință, să-i împiedice să creadă că pot acționa (după știința lor). Unde există această abstinență în acțiune, buna ordine este universală."

4

"Tao este (asemenea) golului dintr-un vas; iar îmbrățișându-l, trebuie să ne păzim de orice fel de plinătate. Cât de adâncă și de insondabilă este, ca și cum ar fi Străbunul Respectat al tuturor lucrurilor! Ar trebui să ne tocim vârfurile ascuțite și să descâlcim complicațiile lucrurilor; ar trebui să ne astâmpărăm strălucirea și să ne punem în acord cu obscuritatea altora (ceea ce ne deosebește este dur). Cât de pur și de liniștit este Tao, ca și cum ar continua așa la nesfârșit! Nu știu al cui fiu este. Ar părea că a fost înainte de Stăpânul Ceresc, chiar de a începe."

5

"Cerul și Pământul sunt una; nu acționează din impulsul vreunei dorințe; se ocupă de toate lucrurile așa cum se întâmplă cu câinii de paie* sortiți ritualului. Înțeleptul nu alege; se poartă cu oamenii la fel cum se poartă cu câinii de paie. Între Cer Și Pământ este vidul inepuizabil, la fel de plin sau de gol. Este golit, dar nu-și pierde puterea; Este mișcată din nou și dă aer cu atât mai mult. Mare viteză la golirea iute vedem; Ființa ta lăuntrică păzește-o și ține-o liberă, în Tao. Nu o exterioriza inutil și în exces căci este irecuperabilă."

6

"Ku - Vidul, Shen - Spiritul și Ch'ang - Veșnicia Sunt cele trei nume ale lui Tao; Misterul feminin atunci îl numim. Este poarta Vidului, de unde venit-au mai întâi, Rădăcina din care crește cerul și pământul. Spiritul Vidului este izvor, Lungă și nefrântă puterea sa rămâne. Folosită blând și fără atingerea durerii."

7

"Cerul este dăinuirea și pământul este schimbarea; peste toate durează veșnicia. Motivul pentru care cerul și pământul pot să reziste și să dăinuie atât de mult este că nu trăiesc ele însele sau ca atare. Așa pot să continue și să reziste. De aceea înțeleptul își pune propria persoană pe ultimul loc și totuși se află în locul cel mai important; își tratează persoana ca și cum i-ar fi străină și totuși această persoană este păstrată (permanentă egalitate mentală). Oare nu pentru că nu are scopuri personale și private, aceste scopuri sunt împlinite?"

8

"Cea mai înaltă perfecțiune este precum (cea) a apei. Perfecțiunea apei apare în aceea că este bună pentru toate făpturile și că ocupă locul cel mai umil care le displace oamenilor. Apa caută Pământul. De aici (calea ei) este apropiată de (cea) Tao. Perfecțiunea unui sălaș stă în (potrivirea) locului; cea a minții, în nemișcarea abisală; cea a însoțirilor stă în a fi alături de cei virtuoși; cea a guvernării stă în asigurarea bunei orânduieli; cea a (conducerii) afacerilor stă în abilitate, iar cea a (inițierii) oricărei mișcări stă în veșnicia sa. Iar atunci când lucrezi fără luptă, nu rătăcești, nimeni nu-ți găsește cusur."

9

"Este mai bine să lași vasul gol pe jumătate, decât să încerci să-l cari când e plin. Dacă tot ascuți un vârf ascuțit, vârful nu poate să-și păstreze ascuțișul multă vreme. Când aurul și jadul umplu salonul, posesorul lor nu le poate păstra la nesfârșit. Când bogăția și onorurile duc la aroganță aceasta își atrage răul. Când lucrarea este terminată și numele cuiva devine deosebit, să-l retragi în obscuritate este Calea Cerului."

10

"Înțeleptul lasă Yin (trupul Pământ), Hun (spiritul) și Yang (mintea, Cer) să se unească în liniștea vidului Tao. Când se acordă atenție deplină respirației (vitale) și este adusă la gradul cel mai înalt de supunere, omul poate deveni la fel de (calm) ca un prunc. Când omul se curăță de cele mai multe plăsmuiri misterioase, poate să devină fără cusur. În iubirea oamenilor și în conducerea statului, oare nu poate el să procedeze fără vreo (voință de) acțiune? Deschizând și închizând porțile cerului, nu poate el să facă la fel ca o pasăre? Când inteligența lui se întinde în toate direcțiile, oare nu poate el să (pară) neștiutor? (Tao) face (toate lucrurile) și le hrănește; le generează și nu le reclamă ca fiind ale sale; face totul și totuși nu se laudă cu aceasta; stă în fruntea tuturor și totuși nu controlează pe nimeni. Aceasta este ceea ce se numește „Misterioasa Însușire” (a lui Tao), virtutea supremă (Te)."

11

"Cele treizeci de spițe se unesc în butucul roții; dar de spațiul liber (pentru osie) depinde mersul roții. Lutul este modelat în vase; dar pe golul din ele se bazează folosirea lor. Ușa și fereastra sunt tăiate ca să facă o locuință; însă pe spațiul gol (dinlăuntru) se bazează folosința ei. Yu - Văzutul este posibil, dar Wu - Nevăzutul este folosire. Prin urmare, ceea ce are o existență (pozitivă) slujește adaptării profitabile și ceea ce nu are, folosinței (adevărate)."

12

"Cele cinci nuanțe ale culorilor din ochi vederea lua-vor; Cele cinci note ale muzicii urechile surde le pot face; Cele cinci arome sărăcesc gura de gust; Întrecerea și risipa sălbatică a vânătorii fac mintea nebună; Obiectele rare și ciudate, bogățiile Căutate, schimbă în rău purtarea oamenilor. De aceea înțeleptul caută să satisfacă ceea ce este ascuns la mijloc (butul roții), iar nu (tânjirea insațiabilă) a ochilor (spițele roții). El renunță de la sine la cea din urmă și preferă să o caute pe prima."

13

"Favorurile și dizgrația ar părea egal de temut; onoarea și marea nenorocire, să fie privite ca situații personale (de același fel). Ce înseamnă când se vorbește astfel despre favoruri și dizgrație? Dizgrația înseamnă să te afli într-o poziție umilă (după plăcerile favorurilor). Câștigarea acestora (a favorurilor) duce la temere (de pierdere a lor) și pierderea lor duce la teamă (de o nenorocire mai mare): - aceasta este ceea ce se vrea să se înțeleagă spunându-se că favorurile și dizgrația ar părea să fie egal de temut. Și ce se vrea să se înțeleagă spunându-se că onoarea și marea nenorocire trebuie să fie luate (la fel) drept situații personale? Ceea ce mă expune la o mare calamitate este faptul că am un corp (pe care îl numesc al meu); dacă nu aș fi avut corpul, ce mare calamitate ar fi putut să mi se întâmple? De aceea, cel care ar stăpâni regatul, onorându-l așa cum își onorează propria persoană, poate să-l guverneze, și numai celui care l-ar stăpâni cu dragostea pe care o poartă propriei persoane, i se poate încredința guvernarea."

14

"Îl privim și nu îl vedem și îl numim „Uniform”. Îl ascultăm și nu îl auzim și îl numim „Tăcere”. Încercăm să îl prindem și nu putem să punem mâna pe el și îl numim „Subtilă”. Acestea sunt trei calități a căror esență nu poate fi înțeleasă; și de aceea le unim pe toate și obținem Unul. Sus nu e lumină - Yang; jos nu e întunecat - Yin. Neoprit în mișcările sale, totuși nu poate fi denumit și pe urmă iarăși se întoarce și devine nimic, este Tao. Se numește Forma fără Formă și Asemănarea invizibilului; se numește Trecătorul și indeterminabilul. Ne-am întâlnit cu el și nu i-am văzut Fața; îl urmăm și nu îi vedem Spatele. Când o să putem face Tao din vechime să îndrume lucrurile din ziua de azi, și când vom fi în stare să îl cunoaștem cum era în vechime la începuturi, neschimbat, se numește (descâlcire a) firul lui Tao."

15

"Învățații maeștri (în Tao) din vechime, cu pătrunderea subtilă și perfectă, îi înțelegeau misterele și erau (și) profunzi atât cât să scape cunoașterii omenești. Fiind astfel mai presus de cunoașterea omenească, nu voi face nici un efort să descriu de ce fel păreau ei să fie. Temători păreau ei, precum cei care își fac cu greu drum peste un pârâu iarna; nehotărâți precum cei care se tem de tot ce-i înconjoară; gravi ca un oaspete (temător de gazda lui); evanescenți ca gheața care se topește; modești ca lemnul care nu a fost șlefuit în nici o formă; goi ca o vale și de nepătruns, ca apa plină de noroi. Cine poate limpezi apa înnoroită? Să rămână nemișcată și încetul cu încetul se va limpezi. Cine poate asigura starea de odihnă? Să dispară mișcarea și starea de odihnă va apărea încetul cu încetul. Cei care vor păstra în ei Tao nu vor să fie plini. Prin aceea că nu sunt plini de ei înșiși, își pot îngădui să pară ponosiți. Sunt veșnic noi renunțând la trecut, și desăvârșiți fără să caute să schimbe lumea."

16

"Starea de gol trebuie dusă la cel mai înalt grad și aceea a nemișcării trebuie păstrată cu puteri neobosite. Toate lucrurile asemenea trec prin procesele lor active și pe urmă le vedem revenind la starea lor inițială. Când făpturile și-au dovedit creșterea luxuriantă, le vedem pe fiecare din ele revenind la rădăcinile lor. Această reîntoarcere la rădăcini este starea de nemișcare; și această nemișcare poate fi numită mărturia că au împlinit scopul care le-a fost menit. Destinul este izvorul vieții. Mărturia acestei împliniri a destinului este regula obișnuită. Constanța este iluminare (Ming). Să cunoști această regulă neschimbată înseamnă să știi; neștiința duce la mișcări sălbatice și la fapte rele. Cunoașterea acestei reguli neschimbate dă o mare putere și răbdare și această putere și răbdare duce la comuniune de simțiri cu toate lucrurile. Din această comuniune de simțiri vine măreția caracterului; și cel care este măreț precum un rege va fi mai apoi precum cerul. Prin această asemănare cu cerul, el are Tao. Posedând Tao, rezistă mult; și până la sfârșitul vieții sale trupești, este scutit de orice primejdie de a se descompune prematur."

17

"În vechimea cea mai mare, oamenii nu știau că acolo le erau conducătorii. În epoca următoare i-au iubit și i-au preaslăvit. În următoarea, s-au temut de ei; în următoarea i-au disprețuit. Așa s-a întâmplat că atunci când credința Tao a conducătorilor a fost slăbită, lipsa lor de credință a fost urmată de lipsa de credință a poporului. Cât de nehotărâți au părut acei conducători de la începuturi, arătându-și prin șovăială importanța pe care o acordau cuvintelor lor! Lucrarea lor a fost încheiată și încercările lor au fost încununate de succes, când tot poporul a spus, „Suntem așa cum suntem, cum ne este firea!”"

18

"Când Marele Tao (Calea sau Metoda) a încetat să mai fie respectat, bunăvoința și dreptatea l-au înlocuit. Pe urmă au apărut cunoașterea, înțelepciunea, odată cu ele și viclenia, apoi a venit o mare ipocrizie. Când armonia nu a mai prevalat în toate cele șase regate, fiii și-au aflat manifestările; când ordinea și armonia s-au destrămat, au apărut slujitorii loiali."

19

"Dacă am putea renunța la înțelepciune și ne-am descotorosi de judecată, ar fi mai bine de sute de ori pentru oameni. Dacă am putea renunța la bunăvoință și ne-am descotorosi de dreptate, oamenii ar deveni din nou filiali și buni. Dacă am putea renunța la născocirile noastre măiestrite și ne-am descotorosi de (uneltirile pentru) câștiguri, nu ar exista pungași sau hoți. Renunțarea guvernantului la interesul său personal, ar deveni model pentru cei guvernați. Dacă aceste trei metode (de guvernare) nu sunt bune Deși mijloace mai vechi cu eleganță au eșuat Și au făcut nevoia de valoare s-o umbrească, Atunci vederile simple, drumurile drepte și adevărate Ar evita multe pofte și scopuri egoiste."

20

"Abandonează căutarea și vei fi eliberat de griji. Un „da” (grăbit) și „mda” (flatant)- Mică e deosebirea pe care o vădesc. Dar ia seama la revărsarea lor, și bună și rea; Care e spațiul pe care abisul dintre ele îl umple? Ceea ce produce frica oamenilor este într-adevăr de temut; dar cât de larg și fără de sfârșit este seria întrebărilor (care se cer discutate)! Mulțimea oamenilor pare mulțumită și satisfăcută; ca și cum s-ar delecta cu un banchet îndestulat, ca și cum ar urca într-un turn primăvara. Eu singur par nepăsător și nemișcat, dorințele mele nefăcându-și deocamdată simțită prezența. Sunt asemenea nou-născutului care încă nu a zâmbit. Par abătut și deznădăjduit, de parcă n-aș avea o casă unde să mă duc. Mulțimea de oameni are destul și de prisos. Eu singur par să fi pierdut totul. Mintea mea e a unui prost; Sunt într-o stare de haos. Oamenii obișnuiți par isteți și inteligenți, când numai eu par ignorant. Ei par plini de discernământ, când numai eu sunt nerod și confuz. Par să fiu dus ca de apele mării, rătăcind ca și cum n-aș avea unde să mă odihnesc. Toți oamenii au sfera lor de acțiune când numai eu par netot și incapabil, ca un vecin sărac cu duhul. (Astfel) numai eu sunt diferit de ceilalți oameni, dar prețuiesc Mama-universală (Tao)."

21

"Cele mai mărețe forme ale Marii Virtuți (Te) De la Tao vin, singurul lor izvor. Cine poate spune care e natura lui Tao? De vederea noastră se ferește, de atingere la fel. Scăpând vederii, scăpând atingerii, Formele lucrurilor toate în el se înghesuie; Scăpând atingerii, scăpând vederii, Există doar asemănările lor. Deși profund, întunecat și nedeslușit, Esențele lucrurilor în el există. Germenele, proiecția codului universal, Aceste esențe adevărul îl dezvăluie A ceea ce, atunci când va fi văzut, atunci va fi spus. Acum așa este; așa a fost din vechime. Numele - lumina sa, nu s-a stins. Așa, în frumoasa lor bogăție, Lucrurile se formează și niciodată nu cunosc pieirea. De unde știu că așa este pentru toate frumusețile făpturilor și lucrurilor care există? Pentru ce înțelege esența trebuie să privim izvorul. Cum pot oare să cunosc izvorul, poarta, esența, principiul a toate ce există? Din aceasta (natura lui Tao)."

22

"Părticica devine întreg; strâmbătatea, dreaptă; golul, plin; ce e ponosit, nou. Celui ale cărui dorințe sunt puține, îi sunt împlinite; celui ale cărui dorințe sunt multe rătăcește calea. De aceea înțeleptul îmbrățișează lucrul unic manifestându-și umilința în fața lumii întregi. Este eliberat de manifestarea eului său și de aceea strălucește; de orgoliu și de aceea este distins; de laudă de sine și de aceea meritele sale sunt recunoscute; de mulțumire de sine și de aceea devine superior. Pentru că astfel el este eliberat de orice strădanie, nimeni din lume nu se poate strădui alături de el. Proverbul din bătrâni că „părticica devine întreg” nu a fost în van căci orice împlinire deplină prin ea se înțelege."

23

"Tăcerea este calea firească. Un vânt puternic nu durează o dimineață întreagă; o ploaie din senin nu durează o zi întreagă. Cui i se datorează aceste două lucruri? Cerului și Pământului. Dacă Cerul și Pământul nu pot face asemenea întâmplări să dureze mult, cu atât mai puțin ar putea omul! De aceea, când cineva începe să se preocupe de Tao, cei care urmează de asemenea calea, sunt de acord cu el și cei care fac din manifestarea căii Tao scopul lor sunt de acord cu el în aceasta; în vreme ce tocmai aceia care eșuează în ambele lucruri sunt de acord cu el când dau greș. De unde, cei cu care este de acord în privința Tao au bucuria atingerii căii; cei cu care el este de acord în privința manifestărilor au bucuria atingerii căii; și cei cu care el este de acord în eșecul lor au de asemenea bucuria atingerii Tao. Dar unde nu există credință suficientă din partea lui, lipsa lui de credință vine și din partea celorlalți."

24

"Cel care stă în vârfurile picioarelor nu stă ferm; cel care își întinde picioarele nu merge cu ușurință. Așa, cel care se etalează nu strălucește; cel care își afirmă vederile nu se distinge; cel care se laudă singur nu-și vede meritele recunoscute; celui care este îngâmfat nu i se recunoaște vreo superioritate. Asemenea situații, văzute din perspectiva Tao sunt asemenea resturilor de mâncare, ori a unei tumori a corpului, care le displac tuturor. De aceea oamenii care urmează calea Tao nu le adoptă și nu le îngăduie."

25

"Există ceva nedefinit și complet, care capătă viață înaintea Cerului și Pământului. Cât de nemișcat era și de lipsită de formă, singură și nesuferind nici o schimbare, cuprinzând totul dar fără primejdia de a se termina! Poate să fie considerată Mama tuturor lucrurilor. Nu-i cunosc numele și îi spun Tao (Calea sau Drumul). Străduindu-mă și mai mult să-i dau un nume, îi spun Cea Mare. Măreață, trece mai departe în curgere neîntreruptă Trecând, se depărtează. Depărtată, se întoarce. De aceea Tao este măreață. Cerul este măreț. Pământul este măreț. Și regele înțelept este de asemenea măreț. În univers există patru măreții și regele înțelept este una dintre ele. Omul își ia legea de pe Pământ; Pământul își ia legea din Cer; Cerul își ia legea din Tao. Legea lui Tao este că este ceea ce este."

26

"În ceea ce e greu se află rădăcina a ceea ce e ușor; nemișcarea este stăpâna mișcării. De aceea un prinț înțelept, mergând ziua întreagă, nu se depărtează de căruțele sale cu bagaje. Deși poate că are șanse strălucite pe care să le cumpănească, el rămâne în tăcere în locul potrivit, indiferent de ele. Cum ar trebui stăpânul unei nesfârșiri de care să fie superficial în fața regatului său? Dacă se poartă cu ușurătate, și-a pierdut rădăcinile sau temelia; dacă trece la mișcare activă, își pierde tronul."

27

"Călătorul măiastru nu lasă potecă în urma sa; vorbitorul măiastru nu spune nimic pentru care să i se găsească cusur sau să fie învinovățit; perceptorul măiastru nu folosește însemnări; cel măiastru la închizători nu are nevoie de zăvoare sau bare, căci a deschide ceea ce el a închis va fi imposibil; cel măiastru la legături nu folosește sfori sau noduri, căci a dezlega ce a legat el va fi imposibil. La fel înțeleptul este întotdeauna măiastru la salvarea oamenilor și de aceea nu izgonește nici un om; este întotdeauna măiastru în salvarea lucrurilor și de aceea nu dă nimic de-o parte. Aceasta se numește „Ascunderea luminii lucrării”. De aceea omul măiastru este un maestru la care trebuie să ia aminte cel care nu are măiestria; și cel care nu are măiestrie ajută reputației celui care are măiestrie. Dacă unul nu și-ar respecta maestrul și celălalt nu s-ar bucura de ajutorul său, cine i-ar vedea, cât de inteligent ar fi, ar greși mult în privința lor. Acesta se numește „Gradul suprem al misterului”."

28

"Cine își cunoaște Yang-ul, forța bărbăției, Dar își păstrează și Yin-ul, slăbiciunea feminității sale, La fel cum într-o singură albie se adună multe pâraie, Toate se adună la el, toate de sub cer. Astfel își păstrează mereu măiestria, Din nou, un copil, fără nici o pată. Cine știe cum să atragă albul, Dar se ține mereu la umbra negrului, Modelul umilinței întruchipate, Arătate la vederea tuturor de sub cer; El în desăvârșirea neschimbată întregește povestea; A adus câștig nesfârșit stării dintâi a omului. Cine știe cum strălucește gloria, Dar iubește rușinea, și nu pălește de la ea; Vezi-i prezența într-o vale largă, La care oamenii vin de sub tot cerul. Desăvârșirea neschimbată întregește povestea; Bărbatul copil simplu din el îl preamărim. Materialul nelucrat, împărțit și împrăștiat constituie vase. Înțeleptul, când este folosit, devine Capul tuturor funcționarilor guvernului; și în cele mai mari îndreptări ale sale nu folosește măsuri violente."

29

"Dacă cineva vrea să câștige împărăția pentru el, și aceasta prin fapte, văd că nu va reuși. Împărăția este ceva asemenea spiritului și nu se poate obține prin fapte active. Cel care astfel ar câștiga-o, o distruge; cel care o ține strâns, o pierde. Calea și natura lucrurilor este astfel că Ceea ce era în față este acum în urmă; Ceea ce a încălzit acum vedem că e înghețat. Forța este adeseori ruina slăbiciunii; Hambarul în ruine ne batjocorește truda. De aceea înțeleptul lasă de-o parte efortul excesiv, extravaganța și neînfrânarea ușuratică."

30

"Cel care urmează Tao ca maestru al oamenilor în armonie cu Tao nu își va impune stăpânirea în împărăție prin forța armelor. O asemenea cale sigur își va avea răsplata potrivită. Oriunde adastă o armată, răsar mărăcini și ghimpi. În urma marilor armate sigur vin ani răi. Un comandant măiastru dă o lovitură decisivă și se oprește. Nu îndrăznește, continuând operațiile, și își afirme și să-și încununeze stăpânirea. Dă lovitura, dar pe urmă stă pregătit să nu devină înfumurat, lăudăros sau arogant în urma ei. Lovește din nevoie; lovește, dar nu din dorința de a stăpâni. După ce lucrurile ajung la maturitatea lor deplină, îmbătrânesc. Acest lucru se poate spune că nu este în acord cu Tao: și ce nu este în acord cu Tao, curând ajunge la sfârșit."

31

"Armele, oricât de frumoase ar fi, sunt instrumente de rău augur, odioase, se poate spune, pentru toate creaturile. De aceea, celor care au Tao, nu le place să le folosească. Omul superior de regulă consideră partea stângă locul cel mai onorabil, dar în timp de război, partea dreaptă. Acele arme ascuțite sunt instrumente de rău augur și nu instrumente ale omului superior; el le folosește numai de nevoie. El pretuiește calmul și reculegerea; victoria (prin forța armelor) este pentru el indezirabilă. A considera acest lucru dezirabil ar însemna să găsești încântare în măcelărirea oamenilor; iar cel care se desfață cu măcelărirea oamenilor nu-și poate împlini năzuința în împărăție. În ocaziile festive, locul din stânga înseamnă să te afli în partea prețuită; în ocazii de durere, este dreapta. Al doilea la comanda unei armate își are locul în stânga; generalul comandant șef își are locul în dreapta; locul, adică, îi este destinat ca în ritualurile de durere. Cel care a ucis mulțime de oameni trebuie să plângă pentru ei cu cea mai mare durere; și învingătorul dintr-o bătălie își are locul lui îndreptățit potrivit acestor ritualuri."

32

"Tao, considerată ca neschimbată, nu are nume. Cu toate că în simplitatea ei primordială poate fi mică, lumea întreagă nu îndrăznește să se înfrunte cu cel care o întrupează ca slujitor. Dacă un prinț sau regele ar putea să o păzească sau să o țină, toate i s-ar supune lui de-odată. Cerul și Pământul, sub călăuzirea sa, se unesc și aștern roua dulce care, fără călăuzirea oamenilor, ajunge în mod egal pretutindeni după propria voință. De îndată ce intră în acțiune, are un nume. Când de-odată are acel nume, oamenii pot ști că se pot rezema de ea. Când știu să se rezeme de ea, se pot elibera de orice risc de eșec și greșeală. Relația dintre Tao și lumea întreagă este asemenea celei dintre marile fluvii și mări cu pâraiele din văi."

33

"Cel care cunoaște pe alți oameni are discernământ; cel care se știe pe sine este inteligent. Cel care îi înfrânge pe alții este tare; cel care se înfrânge pe el însuși este puternic. Cel care este fericit cu ai lui este bogat; cel care acționează cu energie are o voință tare. Cel care risipește, moare repede. Cel care nu eșuează în cerințele sale, trăiește multă vreme; cel care moare și totuși nu se pierde are veșnicia."

34

"Atotpătrunzător marele Tao! Ajunge ca apa, peste tot. Poate fi găsit în partea stângă și în partea dreaptă. Toate lucrurile depind de el pentru existență. pe care le-o dă, nici unul refuzându-i supunerea. Când lucrarea este împlinită, nu pretinde faima că a împlinit-o. Îmbracă toate lucrurile și nu pretinde că le stăpânește; - poate fi numit prin cele mai mici lucruri. Toate lucrurile se întorc la rădăcini și dispar și nu știu că Tao este cel care controlează totul; - poate fi numit prin lucrurile cele mai mărețe. De aceea înțeleptul este în stare în aceleași fel să își împlinească marile lucrări. Prin aceea că nu se preamărește pe el însuși, le poate împlini."

35

"Pentru cel care ține în mâinile sale Marea Imagine (Tao) aste identic cu Tao; lumea întreagă se îndreaptă spre el. Oamenii se folosesc de el și nu suferă nici un rău, ci ajutându-i își află odihna, pacea și alinarea. Muzica și drăgălășeniile îl fac pe oaspetele aflat în trecere să se oprească o vreme. Dar cu toate că Tao, așa cum este, pare fără gust și nu are vreo aromă, cu toate că pare fără valoare și nu este impus, când ăl privești sau asculți, folosirea lui este nesecată."

36

"Când cineva este gata să inspire, sigur mai înainte a expirat; când este pe cale să îl slăbească pe altul, mai întâi trebuie să-l întărească; când are de gând să-l răstoarne pe altul, mai întâi trebuie să-i facă daruri: - aceasta se numește „Ascunderea luminii faptei sale”. Ce este suplu învinge ce este dur; și slabul îl învinge pe cel puternic. Peștii nu trebuie să fie scoși din adânc; uneltele profitului statului nu trebuie arătate poporului."

37

"Tao în curgerea lui obișnuită nu face nimic doar pentru a face și astfel nu există nimic ce nu face. Dacă prinții și regii ar putea să-l păstreze, toate lucrurile ar fi de la sine transformate de ei. Dacă această transformare ar deveni pentru mine un obiect al dorinței, mi-aș exprima dorința prin simplitatea fără nume. Simplitatea fără nume este lipsită de orice scop exterior. Lipsite de dorințe, nemișcate și calme, toate lucrurile merg în voia lor."

38

"Cei care au avut în gradul cel mai înalt atributele lui Tao, nu au căutat să le arate și de aceea le-au arătat în măsura lor deplină. Cei care au avut aceste atribute în măsura cea mai mică, au căutat să nu le piardă și de aceea nu le-au avut în măsura lor deplină. Cei care au avut aceste atribute în gradul cel mai înalt nu au făcut nimic cu un scop și nu au fost obligați să facă ceva. Cei care le-au avut într-o măsuri mai mică întotdeauna au făcut și au avut nevoie să facă astfel. Cei care au avut în cel mai înalt grad bunăvoință au căutat întotdeauna să o împlinească și nu a trebuit să facă acest lucru. Cei care au avut cea mai mare virtute au căutat întotdeauna să o împlinească și a trebuit să facă acest lucru. Cei care au avut în cel mai înalt grad simțul proprietății au căutat tot timpul să-l arate și când oamenii nu au răspuns la el, au ridicat mâinile și au venit în întâmpinarea lor. Deci așa s-a făcut că atunci când s-a pierut Tao, au apărut atributele sale; când au fost pierdute atributele a apărut bunăvoința; când s-a pierdut bunăvoința, a apărut dreptatea; când s-a pierdut dreptatea, au apărut proprietătile. Ce se întâmplă, proprietatea este forma atenuată a sincerității reale și a bunei credințe și este de asemenea începutul dezordinii; presimțirile bruște sunt doar floarea Tao și sunt începutul prostiei. Așa se face că Mărețul om rămâne la ceea ce este solid și ocolește ce este ușuratic; zăbovește alături de fruct, nu alături de floare. Așa se face că lasă de-o parte una și o alege pe cealaltă."

39

"Lucrurile care din vechime îl au pe Unicul (Tao) sunt - Cerul care prin el este strălucitor și pur; Pământul pe care îl face ferm și sigur; Spiritele cu puterile de el date; Văile păstrate pline în golul lor; Toate creaturile care prin el trăiesc; Prinții și regii care de la el își iau Modelul pe care îl dau tuturor. Toate acestea sunt rezultatul Unicului (Tao). Dacă cerul nu ar fi atât de pur, curând s-ar despica; Dacă pământul nu ar fi atât de sigur, s-ar crăpa și s-ar îndoi; Fără aceste flori, spiritele ar pieri îndată; Dacă nu ar fi astfel umplute, seceta ar pârjoli fiecare vale; Fără această viată, ființele s-ar stinge; Prinții și regii, fără înrâurirea morală, Oricât de măreți și mari, s-ar prăbuși. Așa se face că demnitatea își găsește rădăcina fermă în umilința anterioară și ceea ce este măreț își găsește stabilitatea în umilința din care se înalță. De aceea prinții și regii se numesc „Orfani", „Oameni cu virtute slabă” și „Echipaj fără corabie”. Nu este aceasta oare recunoașterea faptului că văzându-se umili, văd fundamentul demnității lor? Așa se face că în enumerarea părților echipajului, nu ajungem la ceea ce îl face să răspundă la scopurile unui echipaj. Nu vor să se arate eleganți ca jadul, ci preferă să arate aspri ca piatra obișnuită."

40

"Mișcarea întru Tao Prin contrarii se face; Și slăbiciunea marchează cursul Faptelor mărețe ale lui Tao. Toate lucrurile de sub cer răsar din el ca și cum ar exista și ar avea nume; această existență a izvorât din el ca ne-existență și ne-numită."

41

"Învățații de cea mai înaltă stirpe, când aud de Tao, cu convingere îl pun în practică. Învățații de stirpe mijlocie, când aud de el, par acum să-l piardă, acum să-l câștige. Învățații de stirpe joasă, când aud de el, râd cu poftă. Dacă nu s-ar râde astfel, nu ar fi potrivit să fie Tao. Prin urmare, înțelepții din trecut spuneau așa: „Tao, când este văzut cel mai strălucitor, pare lumina să-i lipsească; Cine progresează întru Tao, pare să dea înapoi; Calea dreaptă este asemenea unei poteci șerpuite. Virtutea cea mai mare din vale se ridică. Frumusețea cea mai mare pare să rănească ochii. Și cel mai mult are cel care primește cel mai puțin. Virtutea cea mai solidă pare sărmană și jalnică. Adevărul lui imuabil pare supus schimbării. Cel mai mare pătrat al său pare să nu dezvăluie vreun colț Un vas măreț este făcut cel mai încet. Puternic este sunetul lui, dar niciodată cuvânt nu glăsuiește; O plăsmuire măreață, umbra unei umbre.” Tao este ascuns și nu are nume; însă Tao este gata să dea fiecărui lucru ce-i trebuie și să le facă întregi."

42

"Tao a făcut Unu; Unu a făcut Doi; Doi a făcut Trei; Trei a făcut Toate lucrurile. Toate lucrurile lasă în urma lor Obscuritatea din care au venit și merg înainte să îmbrățișeze strălucirea în care au apărut în timp ce sunt armonizate de Suflarea Golului. Ceea ce le displace oamenilor este să fie orfani, să aibă virtutea nevolnică, să fie asemenea echipajelor fără navă; și totuși acestea sunt descrierile pe care le folosesc pentru ei înșiși regii și prinții. Așa se face că unele lucruri se măresc fiind micșoarate și altele se micșorează fiind mărite. Ceea ce alții predică astfel, predic și eu. Cei violenți și puternici nu mor de moarte naturală. Voi face din aceasta fundamentul învățăturilor mele."

43

"Cel mai slab lucru din lume dispare în fața lui și îl înfrânge pe cel mai dur; ceea ce nu are o existență substanțială pătrunde unde nu există fisură. Știu prin urmare care este avantajul să nu fac nimic cu un scop anume. Puțini sunt în lume cei care ajung la predicare fără cuvinte și la folosul care vine din inacțiune."

44

"Ori faima, ori viața, Care îți este mai dragă? Ori viața, ori bogăția, pe care ai prefera-o? Să îți păstrezi viața și să pierzi celelalte lucruri; Să le păstrezi și să-ți pierzi viața: - care îți apropie Cel mai mult părerea de rău și durerea? Astfel putem vedea Cine se lipește de faimă Respinge ce este mai măreț; Cine iubește lucrurile mari Renunță la starea mai bogată. Cine este mulțumit Nu trebuie să se teamă de rușine Cine știe să se oprească Nu își atrage învinuiri. Ferit de primejdii Îndelung va trăi."

45

"Cine îți crede marile realizări umile Va vedea că forța îi va rezista indelung Din cea mai mare plinătate, considerată gol, Golirea niciodată nu va stăvili avântul. Ce-i drept tot mai crezi strâmb; Măiestria ta cea mai mare tot prostie pare, Și elocvența un țipăt împiedicat. Acțiunea permanentă înfrânge frigul; fiind nemișcată înfrânge căldura. Puritatea și nemișcarea dau legea tuturor celor ce sunt sub cer."

46

"Când Tao stăpânește în lume, își trimit caii înapoi să tragă căruțele cu bălegar. Când Tao este desconsiderat în lume, caii de război se înmulțesc în ținuturile de graniță. Nu există vină mai mare decât pedepsirea ambiției; nici calamitate mai mare decât să fii nemulțumit de ceea ce ai; nici vină mai mare decât dorința de a avea. De aceea, îndestulata mulțumire este îndestularea de durată și neschimbată."

47

"Fără să ieși pe ușă, se poate înțelege tot ce se petrece sub cer; fără să privești pe fereastră, se vede Tao al Cerului. Cu cât te depărtezi mai mult de tine insuți, cu atât știi mai puțin. De aceea înțelepții și-au căpătat cunoașterea fără să călătorească; le-au dat numele potrivite lucrurilor fără să le vadă; și și-au împlinit scopurile fără scopul de a face acest lucru."

48

"Cel care se dedică pe sine învățăturii, caută din zi în zi să și-o mărească; cel care se dedică lui Tao caută din zi în zi să facă tot mai putin. Face puținul mai puțin și pe urmă mai puținul și mai puțin, până când ajunge să nu facă intenționat nimic. Ajungând la acest punct al non-acțiunii, nu există nimic ce nu face. Cel care primește ca aparținându-i tot ce se află sub cer, o face fără să-și dea în vreun fel silința în acest scop. Dacă cineva își dă silința în acest scop, nu este același lucru cu a primi ca aparținându-i tot ce este sub cer."

49

"Înțeleptul nu are o voință proprie invariabilă; el face din voința oamenilor voința lui. Fată de cei care sunt buni cu mine, sunt și eu bun; și fată de cei care nu sunt buni cu mine, sunt de asemenea bun; și astfel toți ajung să fie buni. Față de cei care sunt sinceri cu mine, sunt sincer; și față de cei care nu sunt sinceri cu mine, sunt de asemenea sincer; și astfel toți ajung să fie sinceri. Înțeleptul are în lume aparența nehotărârii și își menține mintea într-o stare de indiferență față de toate. Toți oamenii stau cu ochii și urechile la el, iar el îi consideră pe toți ca fiind copiii săi."

50

"Oamenii apar și trăiesc; pe urmă intră din nou și mor. Oamenii apar din Tao; pe urmă intră (se reîntorc) în Tao. Din oricare zece, trei sunt slujitori ai vieții pentru ei înșiși; și trei sunt slujitori ai morții.* Primii trei sunt înrădăcinați în Tao; următorii trei, nu. Mai sunt trei din fiecare zece al căror scop este să trăiască, dar ale căror mișcări conduc pe tărâmul morții. De ce? Din cauza strădaniilor lor excesive de a compromite viața. Dar am auzit că acela care este meșter în stăpânirea vieții care i-a fost încredințată pentru o vreme, călătorește pe pământ fără să trebuiască să se ferească de rinocer sau de tigru și intră în mulțime fără haina din piele de bivol sau arma ascuțită. Rinocerul nu găsește niciun loc în el în care să-și înfigă cornul, nici tigrul nu găsește loc în care să-și înfigă ghearele, nici arma un loc prin care să-și înfigă vârful. Din ce cauză? Pentru că nu există în el loc pentru moarte."

51

"Toate făpturile sunt generate de Tao și sunt hrănite de influența sa, care se revarsă. Își primesc formele potrivit naturii fiecăruia și sunt completate potrivit împrejuririlor stării lor. De aceea, fără excepție, lucrurile venerează Tao și îi preamăresc influența, care se revarsă. Această venerare a Tao și preamărire a influenței sale nu este rezultatul vreunei ordonări, ci întotdeauna este un tribut spontan. Așa se întâmplă că Tao face toate lucrurile, le hrănește, le face mari, le îngrijește, le desăvârșește, le maturizează, le întreține și le răspândește pretutindeni. Le face și nu își arogă posesia asupra lor; le însoțește de-a lungul transformărilor lor și nu își etalează putința de a face aceste lucruri; le duce la maturitate și nu exercită nici un fel de control asupra lor; aceasta se numește misterioasa influență."

52

"Tao care a fost la originea tuturor lucrurilor de sub cer trebuie să fie considerată ca fiind mama lor, a tuturor. Când se găsește mama, știm cum trebuie să fie copiii. Când cineva știe că este copilul mamei sale și începe să apere calitățile mamei care îi aparțin lui, pănă la sfârșitul vieții va fi ferit de orice pericol. Să-și tină gura închisă și să închidă deschiderile nărilor și toată viața va fi scutit de străduința grea. Să-și țină gura deschisă și să-și risipească suflarea pentru a-și face cunoscută lucrarea și toată viața nu va exista siguranță pentru el. Percepția a ceea ce este mic este secretul limpezimii vederii; păstrarea a ceea ce este blând și delicat este secretul forței. Cel care își folosește bine lumina, întorcând-o la izvorul său strălucitoare, Va izgoni din trupul său orice nenorocire, Și va ascunde neschimbarea de ochii oamenilor."

53

"Dacă ar fi să devin brusc cunoscut și să fiu pus într-o funcție să conduc un guvern după Marele Tao, cel mai mult m-aș teme de manifestările de laudă. Calea Tao este netedă și ușoară; dar oamenilor le plac căile întortocheate. Grădinile și clădirile lor vor fi bine întreținute, dar câmpurile vor fi prost cultivate și grânarele goale. Vor purta veșminte bogat împodobite, vor avea sabia ascuțită la brâu, se vor desfăta cu mâncare și băutură și vor avea o supraabundență de proprietăți și avuție; dar asemenea prinți pot fi numiți hoți și lăudăroși. Cu siguranță este împotriva lui Tao!"

54

"Ceea ce pune în pământ meșterul grădinar Tao Nu se poate smulge; Ceea ce dezvăluie brațele lui meștere, Nu i se poate lua vreodată. Fii vor aduce stând unii după alții, Sacrificii la altarul lui. Când Calea Tao este cultivată în sinea cuiva, Vigoarea o va face adevărată; Și unde va călăuzi familia Ce bogății se vor aduna! Acolo unde Tao este urmat Va abunda bunăstarea; Și când aceasta se va vedea în tot satul, Va fi găsit norocul. Folosiți Tao în toată împărăția, Și oamenii vor prospera peste tot. În acest fel efectul va fi văzut în realitate, prin observarea diferitelor cazuri: în familie; în împrejurimi și în împărăție. Cum știm că acest efect ne va ține pe toți sub cer? Prin tot ce-am spus până acum."

55

"Cel care are în sine din belșug atributele lui Tao, este asemenea nou-născutului. Insectele otrăvitoare nu-l vor înțepa; animalele sălbatice nu-l vor prinde; Păsările de pradă nu-l vor ataca. Oasele nou-născutului sunt moi și slabe și tendoanele lui la fel, dar prinde cu forță. Nu cunoaște încă unirea bărbatului cu femeia dar membrul său viril poate fi excitat totuși - arătând perfecțiunea esenței sale fizice. Toată ziua va plânge fără să răgușească - dovedind armonia constituției sale. Acela căruia această armonie îi este cunoscută, Secretul lui Tao neschimbat îi este dezvăluit, Și în cunoaștere înțelepciunea își află tronul. Toate artele care îmbogățesc viața devin rele; Când mintea folosește suflarea de viață să ardă, Falsă este puterea și din cauza ei ar trebui să jelim. Când lucrurile ajung tari, ajung pe urma vechi, ceea ce se poate spune că este împotriva lui Tao. Tot ce este împotriva lui Tao, sfârșește curând."

56

"Cel care cunoaște Tao nu se ferește să vorbească despre el; cel care este tot timpul gata să vorbească despre el nu-l cunoaște. Cel care o cunoaște își va ține gura închisă și își va închide căile nărilor. Părăsește dorințele, poftele și-și interiorizează respirația. Își va ciunti vârfurile ascuțite și va dezvălui complicațiile lucrurilor. Fără ambiții, fără griji, agitație, se va detașa de toți. Își va potoli strălucirea și se va pune în acord cu obscuritatea celorlalți. Își va aduna gândurile, atenuând astfel imaginile oglinzii mentale.. Acesta se numește „Misteriosul Acord”, cu Tao, ajungând la unirea cu ceea ce este vid, profund și veșnic. La fel cum cineva nu poate fi tratat familiar sau distant; înțeleptul se află dincolo de orice considerent de câștig sau pierdere; de noblețe sau răutate: - el este cel mai nobil om de sub cer."

57

"Statul poate să fie condus prin legi; armate de război pot fi folosite prin viclenie; dat împărăția devine proprie numai prin nonacțiune. De unde știu că este așa? După aceste adevăruri: În împărăție, înmulțirea actelor prohibitive mărește sărăcia oamenilor; cu cât sunt mai multe instrumente care se pot adăuga la câștigul lor, cu atât mai mare este dezordinea din stat și din clan; cu cât sunt mai numeroase actele de dexteritate măiastră pe care le posedă oamenii, cu atât mai multe născociri cidate vor apărea; cu cât se face mai mult caz de lege, cu atât mai mult hoți vor fi. De aceea un înțelept a spus, „Nu voi face nimic cu intenție și oamenii se vor transforma de la sine; mă voi preocupa să rămân nemișcat și oamenii vor deveni de la sine corecți. Nu îmi voi da silința deloc și oamenii se vor îmbogăți singuri; nu voi manifesta niciun fel de ambiție și oamenii vor ajunge singuri la simplitatea primitivă.”"

58

"Stăpânirea care pare cea mai necugetată, Adeseori arată cea mai multă bunătate față de popor; Stăpânirea care se amestecă, atingând totul, Va lucra prost și va aduce dezamăgire. Suferință, fericirea poate fi găsită alături de ea! Fericire, mizeria viermuiește sub ea! Cine poate să știe la ce anume se va ajunge în cele din urmă? Și atunci ne vom lipsi de corecție? Metoda de corecție va deveni printr-o întorsătură, distorsiune, și binele din ea va deveni rău. Înșelarea poporului în această privință există, pe bună dreptate, de mult timp. De aceea înțeleptul este asemenea unui pătrat care nu taie pe nimeni cu colțurile sale; asemenea unui colț care nu rănește pe nimeni cu tăișul lui. Este direct, dar nu-și permite nicio scăpare; este luminos dar nu orbește."

59

"Pentru a regla umanul din constituția noastră și a aduce serviciul care se cuvine cerescului, nimic nu se poate compara cu moderația. Numai prin moderație se realizează reîntoarcerea înainte de vreme, la starea umană normală. Această reîntoarcere înainte de vreme este ceea ce eu numesc acumularea repetată de atribute ale lui Tao. Cu această acumulare repetată a acestor atribute, vine înfrângerea tuturor obstacolelor din calea unei asemenea reîntoarceri. Nu știm care va fi limita acestei subjugări; și când nu știi care va fi limita, poți să fii stăpânul unei stări. Cel care posedă mama stării, poate să aibă o viață îndelungată. Cazul lui este asemenea celui al plantei despre care spunem că are rădăcinile adânci și tulpinile florilor ferme: - acesta este calea pentru a avea siguranța că viața ei îndelungată va fi multă vreme văzută."

60

"Guvernarea unui stat mare este la fel cum gătești peștele mic. Lasă împărăția să fie guvernată potrivit legilor lui Tao și spiritele celor plecați nu-și vor manifesta energia spirituală. Nu este vorba că aceste spirite nu ar avea energie spirituală, ci despre faptul că nu o vor folosi pentru a face rău oamenilor. Nu este vorba despre faptul că nu ar putea face rău oamenilor, ci despre faptul că nici înțeleptul care conduce nu le face rău. Când aceste două lucruri nu se afectează unul pe celălalt, influențele lor bune converg în virtutea lui Tao."

61

"Ceea ce face un stat să fie măreț este ceva ca un pârâu puțin adânc, care curge la vale; - devine centrul către care tind toate statele mici de sub cer. Pentru a ilustra aceasta folosim cazul tuturor femeilor: femeia îl înfrânge întotdeauna pe bărbat prin nemișcarea ei. Nemișcarea poate fi considerată un fel de umilință. Așa se face că un stat mare, fiind îngăduitor față de statele mici, le câștigă pe acestea de partea sa; și tot așa se face că statele mici, umilindu-se în fața unui stat mare, îl câștigă pe acesta de partea lor. Într-un caz, umilința duce la câștigarea de susținători, în celălalt duce la obținerea de favoruri. Statul mare urmărește numai să-i unească pe oameni și să-i cultive; statul mic vrea numai să fie primit și să-l slujească pe celălalt. Fiecare obține ceea ce dorește, însă statul mare trebuie să învețe să se umilească."

62

"Tao ocupă, dintre toate lucrurile, locul cel mai venerat. Nicio comoară nu le dă oamenilor o grație atât de bogată; pe oamenii răi îi păzește și de rău îi spală. Cuvintele sale admirabile pot să dobândească onoruri; faptele sale admirabile pot să-l ridice pe cel care le face deasupra celorlalți. Nici oamenii răi nu sunt abandonați de Tao. De aceea, când suveranul își ocupă locul ca Fiu al Cerului și și-a numit cei trei miniștri ducali, cu toate că prințul ar trebui să trimită un simbol al rangului mare cât să-l ții cu amândouă mâinile și aceasta în calitate de precursor al atelajului de cai din curte, o asemenea ofrandă nu ar fi egală cu o lecție a lui Tao, care ar putea fi dată în genunchi. De ce oare anticii prețuiau Calea Tao atât de mult? Oare nu pentru că poate fi găsită căutând-o și vinovatul poate să scape de pecetea vinovăției sale prin ea? Acesta este motivul pentru care tot ce este sub cer o consideră ca fiind lucrul cel mai prețios."

63

"Calea Tao este să acționeze fără să se gândească la acțiune; să își facă treburile fără să se simtă tulburată de ele; să guste fără să discearnă vreun gust; să măsoare ce este mic și ca fiind mare și ce este puțin ca fiind mult și să recompenseze rana cu bunătate. Maestrul Tao anticipează lucrurile care sunt dificile de când sunt ușoare și face lucruri care ar deveni mărețe când sunt mici. Toate lucrurile dificile din lume în mod sigur izvorăsc dintr-o stare anterioară în care erau simple și toate lucrurile mari dintr-una care erau mici. De aceea înțeleptul, cu toate că nu face vreodată ce este măreț, este în stare în acest sens să realizeze cele mai mărețe lucruri. Cel care promite cu ușurință sigur va păstra puțină credință; cel care crede mereu lucrurile ca fiind ușoare cu siguranță le va găsi grele. De aceea înțeleptul vede dificultatea chiar și ceea ce pare ușor și astfel nu are niciodată vreo greutate."

64

"Ce se află în repaus poate fi ținut cu ușurință; înainte ca un lucru să dea semne ale prezenței sale, este ușor să se ia măsuri împotriva lui; ceea ce este fragil se sparge ușor; ceea ce este foarte mic se împrăștie ușor. Acțiunea trebuie întreprinsă înainte ca un lucru să apară; ordinea trebuie asigurată înaintea începerii dezordinii. Copacul care umple brațele a crescut dintr-un mugur mic de tot; turnul de nouă etaje a răsărit dintr-o mică ridicătură de pământ; călătoria de o mie de mile începe cu un singur pas. Cel care acționează într-un scop ulterior, face rău; cel care se ține de un lucru în același fel îl scapă din mâini. Înțeleptul nu acționează așa și de aceea nu face nici un rău; nu ține nimic și de aceea nu-i scapă nimic. Însă oamenii în viața lor își fac în permanență rău când sunt în pragul succesului. Dacă ar fi atenți la sfârșit, așa cum ar trebui să fie la început, nu și-ar mai face un asemenea rău. Prin urmare, înțeleptul dorește ceea ce alți oameni nu doresc și nu prețuiește lucrurile greu de obținut; învață ceea ce alți oameni nu învață și se întoarce la lucrul pe lângă care mulțimea oamenilor a trecut fără băgare de seamă. Așa ajută el la dezvoltarea naturală a lucrurilor și nu îndrăznește să acționeze cu un scop ulterior personal."

65

"Anticii care își arătau măiestria practicând Tao făceau acest lucru nu ca să lumineze poporul, ci dimpotrivă, pentru a-l menține simplu și neștiutor. Dificultatea în guvernarea poporului apare atunci când aceasta are prea mare cunoaștere. Cel care încearcă să guverneze un stat prin înțelepciunea sa este o năpastă pentru el; în vreme ce acela care nu încearcă să facă acest lucru este o binecuvântare. Cel care știe aceste două lucruri, găsește în ele și un model și o regulă. Abilitatea de a cunoaște acest model și regulă constituie ceea ce numim perfecțiunea misterioasă a unui guvernator. Profundă și cuprinzătoare este o asemenea perfecțiune misterioasă, care pe bună dreptate îl arată pe posesorul ei ca fiind opusul celorlalți, dar îi conduce la o mare concordanță cu el."

66

"Lucrul prin mijlocirea căruia râurile și mările pot să primească omagiul și tributul pâraielor din văi este calitatea lor de a se afla mai jos decât acestea; - așa face că sunt regii tuturor. Așa se face că un conducător înțelept, care vrea să fie deasupra oamenilor, trebuie prin cuvintele sale și, dorind să se afle în fruntea lor, își pune persoana pe ultimul loc. În acest fel, cu toate că își are locul deasupra lor, oamenii nu îi simt greutatea și nici nu resimt vreun rău că li s-ar face pentru că el își are locul în fața lor. Prin urmare, tot ce este în lume se bucură să îl preamărească și nu se teme de el. Pentru că el nu se străduiește, nimeni nu crede posibil să se străduiască alături de el."

67

"Toată lumea spune că, deși Calea Tao este măreață, pare să fie inferioară altor sisteme de învățătură. Ce se întâmplă, tocmai măreția ei o face să pară inferioară. Dacă ar fi asemenea oricărui alt sistem, de mult i-ar fi fost cunoscute limitele. Dar am trei lucruri scumpe pe care le prețuiesc și le păstrez cu sfințenie. Primul este blândețea; al doilea este cumpătarea; și al treilea este modestia. Cu această blândețe pot să fiu îndrăzneț; cu această cumpătare pot să fiu generos; evitând să am întâietate în fața altora, pot deveni un receptacul al celor mai înalte onoruri. În zilele noastre, se renunță la blândețe și toți sunt pentru îndrezneală; la cumpătare și toți sunt pentru liberalism; la locul cel mai retras și caută numai ce se află mai în față, pentru toate acestea sfârșitul fiind moartea. Îngăduința cu siguranță va fi victorioasă chiar și în bătălie și cu fermitate își va păstra poziția. Cerul își va păzi posesorul, prin însăși blândețea care îl protejează."

68

"Cel care în războaie urmează Calea Tao, Nu-și asumă nici un liman marțial; Cel care luptă cu cele mai bune intenții Nu recurge la furie. Cel care învinge și totuși Se ține la distanță de dușmanii săi; Cel ale cărui făgăduințe oamenii le împlinesc cel mai mult, Dar cu toate acestea umil își împlinește voința. Astfel spunem, „Niciodată nu se mulțumește, Și în aceasta stă puterea lui.” Astfel spunem, „Voința oamenilor o înfrânge, Cu el ca să se unească.” Astfel spunem, „Asemenea Cerului, sunt scopurile sale, Niciun înțelept din vechime nu-i mai strălucit.”"

69

"Un maestru al artei războiului a spus, „Nu îndrăznesc să fi gazda care provoacă războiul; prefer să fiu oaspetele care acționează în defensivă. Nu îndrăznesc să înaintez nici un deget; prefer să mă retrag un pas.” Aceasta se numește comanda trupelor când nu există trupe; ridicarea brațelor pentru luptă când nu există brațe care să fie ridicate; luarea armelor, când nu există arme care să fie luate; înaintarea împotriva unui dușman când nu există nici un dușman. Nu există nenorocire mai mare decât angajarea superficială într-un război. A face acest lucru înseamnă aproape pierderea îngăduinței care este atât de prețioasă. Așa se întâmplă că atunci când se încrucișează într-adevăr arme dușmane, cel care deplânge situația învinge."

70

"Cuvintele mele sunt foarte ușor de cunoscut și foarte ușor de urmat; dar nu există nimeni în lume care să fie capabil să le știe și capabil să le aplice. În cuvintele mele există principiul atotcuprinzător și o lege supremă pentru lucruri, pe care o impun. Oamenii nu mă cunosc pentru că nu cunosc aceste lucruri. Cei care mă știu sunt puțini și tocmai de aceea sunt cu atât mai mult de prețuit. Astfel se face că înțeleptul poartă veșminte sărmane din pânză aspră, în vreme ce în sân are pecetea de jad."

71

"A ști și a crede totuși că nu știi este cea mai mare realizare; să nu știi și totuși să crezi că știi, este o boală. Tocmai prin faptul că suferim durerea la gândul acestei boli suntem feriți de ea. Înțeleptul nu suferă de această boală. El cunoaște durerea care ar fi inseparabilă de ea și ca urmare, nu o are."

72

"Când oamenii nu se tem de ceea ce ar trebui să se teamă, lucrul care le provoacă cea mai mare groază, acela se va întâmpla. Să nu se desfete necugetat în viața de zi cu zi; să nu se poarte ca și cum ar fi osteniți de lucrul de care depinde viața. Evitând asemenea desfătări această osteneală nu apare. Prin urmare, înțeleptul află aceste lucruri pe pielea lui, dar nu face paradă de știința lui; iubește, dar nu pare să dea el însuși o valoare acestui lucru. Și astfel înlătură alternativa de pe urmă și o alege pe prima."

73

"Cel al cărui curaj se arată în îndrăzneala de a greși, sfidând legile, este dat morții; cel al cărui curaj se arată în lipsa lui de îndrăzneală de a face răul, dăinuiește. Din aceste două cazuri, unul pare să fie avantajos, iar celălalt pare să fie dezavantajos. Dar: Când Cerul smintește omul, Cine poate scurta cu adevărat cauza? Pe seama acestui fapt, înțeleptului îi este greu să știe ce să facă în primul caz. Calea Cerului este să nu se străduiască și totuși reușește cu măiestrie; să nu vorbească și totuși este maestru în obținerea unui răspuns; să nu cheme, dar oamenii se duc singuri la el. Demonstrațiile sale sunt tăcute și cu toate acestea planurile sale sunt profesionale și eficiente. Ochiurile plasei Cerului sunt mari; firele sunt departe între ele, dar nu lasă nimic să-i scape."

74

"Oamenii nu se tem de moarte; care ar fi scopul să încerci să-i înspăimânți cu moartea? Dacă oamenii ar fi întotdeauna îngroziți de moarte și dacă aș putea întotdeauna să-i opresc pe cei care greșesc, și i-aș da morții, cine sar mai îndrăzni să greșească? Există întotdeauna Acela care este stăpânul morții. Cel care ar da moartea în slujba stăpânului morții poate fi descris ca fiind cioplitorul și nu marele tâmplar. Rareori se întâmplă ca acela care cioplește, în locul marelui tâmplar, să nu-și taie mâinile!"

75

"Oamenii suferă de foamete din cauza mulțimii de impozite înghițite de cei de deasupra lor. În acest fel suferă ei de foame. Oamenii sunt greu de guvernat din cauza puterii excesive a celor care se află deasupra lor, în guvernare. Prin aceasta sunt greu de guvernat. Oamenii iau moartea cu ușurătate din cauza greutății muncii de căutare a mijloacelor de supraviețuire. Aceasta îi face să se gândească superficial la moarte. Așa se face că este mai bine să treci complet cu vederea viața, decât să pui mare preț pe ea."

76

"La naștere, omul este slab și nevolnic; la moarte, uscat și tare. Așa se întâmplă cu toate lucrurile. Copacii și plantele, la începutul vieții lor, sunt fragile și se rup ușor; la moarte, sunt uscate și veștede. Așa se face că tăria și puterea sunt simptomele morții; fragilitatea și slăbiciunea sunt simptomele vieții. De unde și faptul că acela care se bazează pe forțele sale, nu învinge; iar un copac care este puternic își va încărca ramurile întinse, prin aceasta chemându-l pe tăietor. De aceea, duritatea și rigiditatea sunt cu mult mai prejos în raport cu suplețea și flexibilitatea care sunt superioare."

77

"Oare Calea Tao să nu fie comparată cu metoda de încordare a arcului? Partea arcului care se află cel mai sus este coborâtă și cea mai de jos este ridicată. Așadar Cerul se împuținează unde este belșug și completează unde sunt lipsuri. Calea Cerului este să împuțineze belșugul și să completeze lipsurile. Nu la fel este felul omului. El ia de la cei care nu au destul ca să adauge la belșugul său. Cine poate să ia propriul său belșug și cu el să slujească tot ce este sub cer? Numai cel care are Tao! De aceea, înțeleptul aflat la conducere acționează fără să-și aroge rezultatele; își împlinește vrednicia și nu zăbovește arogant în ea: - nu vrea să-și arate superioritatea."

78

"Nu există nimic în lume mai fragil și mai slab decât apa și totuși, când e vorba să ataci lucruri dure și puternice, nimic nu o întrece; - căci nu există nimic la fel de eficient cu care să poată fi schimbată. Oricare om din lume știe că ceea ce este fragil înfrânge ce este dur și că slabul înfrânge puternicul, dar nimeni nu este în stare să spună aceste lucruri în practică. De aceea înțeleptul a spus, „Cel care acceptă reproșurile semenilor săi, Este venerat în fața zeului altarului său; Lui, care poartă cele mai mari nenorociri ale oamenilor Toți îi dau numele de Rege.” Cuvintele care sunt absolut adevărate, par paradoxale."

79

"Când sunt împăcate două părți după o mare dușmănie, este sigur că va mai rămâne o ranchiună în mintea celui care a greșit. Și cum poate fi acest lucru spre câștigul celuilalt? De aceea, pentru a se păzi împotriva acestor lucruri, înțeleptul ține partea stângă, adică jumătate din ce i se cuvine, și nu insistă pentru grăbirea respectării deciziei de către cealaltă parte. Astfel, cel care are atributele Tao, vede numai condițiile angajamentului, în timp ce aceia care nu au aceste atribute văd numai condițiile favorabile lor. În Calea Cerului, iubirea nu este parțială; este întotdeauna de partea omului bun."

80

"Într-o țară mică, având o populație mică, aș da o poruncă pentru ca, în ciuda faptului că ar exista oameni cu forța a zece sau o sută de inși, ei să nu fie angajați; aș face poporul ca, deși considerând moartea un lucru plin de durere, să nu se retragă din calea ei ca să o evite. Cu toate că ar avea bărci și căruțe, ar trebui să nu aibă ocazia să umble cu ele; deși ar avea platoșe din piele și arme ascuțite, să nu aibă ocazia să le îmbrace sau să le folosească. Aș face poporul să se întoarcă la folosirea sforilor înnodate în locul caracterelor scrise. Ar trebui să creadă că mâncarea sărăcăcioasă este dulce; că hainele simple sunt frumoase; că adăposturile lor sărmane sunt locuri de odihnă, iar obiceiurile lor simple, ocazii de bucurie. Ar putea să existe un stat învecinat la o aruncătură de băț și glasurile oamenilor și câinilor să se facă auzite până la noi, dar i-aș face pe oameni până la bătrânețe, chiar până la moarte, să nu aibă nici o legătură cu aceia."

81

"Cuvintele sincere nu sunt delicate; cuvintele delicate nu sunt sincere. Cei care sunt maeștri în Tao nu pun Tao în discuție; nu este nimic măiastru să pui în discuție Tao. Cei care cunosc Tao nu sunt nemaipomenit de învățați; cei nemaipomenit de învățați nu cunosc Tao. Înțeleptul nu adună pentru el. Cu cât se așteaptă la mai mult pentru ceilalți, cu atât mai mult are el însuși; cu cât le dă mai mult celorlalți, cu atât mai mult are și el. Cu toată ascuțimea ei, Calea Cerului nu provoacă durere; de acea Calea Tao pe care o urmează sfântul e lină și el nu așteaptă foloase."